Pentru că ţara trece prin clipe grele şi noi am fost mereu alături de ea, e cazul să n-o lăsăm de izbelişte şi să încercăm un guvern al bloggerilor, pentru că, nu-i aşa, ne potrivim perfect şi cum la guvernare n-a fost niciodată cineva potrivit, ia să vedeţi voi cât de bine se potrivesc bloggerii în guvern. Ca să avem un guvern al nostru, e musai ca şi preşedintele să fie dintre noi aşa că preşedintele în acest caz ar fi:
zoso -care nu va mai răspunde la acest apelativ decât atunci când îi va suna linia directă (rosie) cu guvernul lui, în rest, pentru popor el va fi Vali Petcu pentru că aşa îi stă bine unui preşedinte, să aibă nume şi prenume. Am vrut iniţial să-l aleg pe Cabral (pentru ca-i un pic mai diplomat ca zoso, dar s-ar fi crezut că mă iau după americani, aşa că am renunţat) şi în felul ăsta i-ar fi rămas lui zoso postul de prim ministru unde s-ar fi potrivit mănusă, dar aşa, aştept încă propuneri pentru un prim ministru capabil să-i strunească pe blogerii cu care-şi va forma următorul cabinet:
Visurât – Ministerul Apărării
Din nou vreme urata (pentru voi) din nou stare misto (pentru mine).
Incerc sa ma gandesc doar la prezent. Nu la trecut, nu la viitor, la prezent. Imi dau seama ca nu exista momente obisnuite si ca oricat de tare am crede ca am facut un lucru de 1000 de ori, de fiecare data il vom face altfel, unic, asa cum niciodata nu se va mai intampla. 
Am o problemă. În fiecare zi lucrătoare, când sunt nevoită să duc copiii la şcoala şi apoi să semnez condica într-o întreprindere, gândesc aşa: “Lasă că vine weekend-ul şi scot eu atunci pârleala, de n-am să dormmm, până pe la 11.00.”