Conduc mult. De-a lungul timpului m-am întâlnit cu toate tipurile de şoferi, unii agresivi, alţii liniştiţi (prea liniştiţi) , unii începători, alţii profesionişti, etc. Am învăţat să-i tolerez pe unii şi să-i consider parteneri de trafic pe ceilalţi.
Şofatul este în cele din urmă, o rutină necesară. Unii o fac cu pasiune, alţii stresati şi majoritatea degajaţi.
Din toate senzaţiile prin care trece un şofer în trafic, mie îmi place mult şi-mi dă o senzaţie de bine, salutul din trafic. Ridicarea mâinii celuilalt în semn de mulţumire pentru că i-ai înlesnit lui trecerea, în condiţiile în care aveaţi amândoi aceleaşi drepturi sau şi mai frumos, când tu ai prioritate şi-l laşi totuşi pe celalalt să treacă.
Se întâmplă şi ca omul ăla să nu-ţi mulţumească vizibil, cu mâna sau cu avariile, însă sunt puţine cazurile astea şi atunci mulţumirea ta că ai făcut o faptă bună, ar trebui sa-ţi fie de ajuns.
Încercaţi, nu veţi ajunge mai tarziu la destinatie, nici vorba.
@Iulia – Speranta moare ultima .