Avem de toate. Și mâncare, și băutură, și dragoste, și casă, și copii frumoși. Avem și bunici și prieteni și tot ce-i mai trebuie unui om ca să fie fericit. Ne-ar mai trebui ceva timp, dar cum timpul încă nu-l putem cumpăra, am continuat să ne gândim la ce nu avem. Nu avem verighete.
Îmi amintesc când le-am cumpărat. Acum mai bine de 18 ani doi tineri intrau în magazinul Cocor și își comandau verighete de la prima bijuterie. Nu voiau model, nu voiau carate, tot ce-și doreau erau două verighete simple de aur care să li se potrivească și să le fie martore pe lungul drum al căsniciei.
15 ani mai târziu ne-am dat bătuți. Crescusem. Ne strângeau verighetele ca naiba pe amândoi. Le-am scos și le-am pus într-o cutie de lemn de santal cu gândul să mergem la bijutier să le lărgim. Sunt acolo și azi, dar noi acum ne gândim să le înnoim. Adică să le schimbăm. Adică să ne luăm altele. Și din multitudinea de oferte de Craciun pe mine m-a emoționat asta:
Acest titlu a fost scris pentru a atrage atenţia publicaţiilor CanCan şi Libertatea că am potenţial în a scrie titluri de primă pagină, care de fapt ascund o ştire ce nu interesează pe nimeni. 😀