Tag: trafic

Eu, linia continuă

Sunt o biată linie continuă albă. Viața mea e cu început (m-am născut dintr-o bidinea și-o găleată de vopsea acum mulți, mulți ani) și probabil fără de sfârșit. Nu mă plâng, am o viață frumoasă, stau sub cerul liber mereu, n-am nevoie de pereți, casa mea are doar un tavan imens cu soare, stele și nori. Doar că aerul din jurul meu nu-i prea curat, deși am și-n stânga și-n dreapta copaci. Dar nu-i bai, că mie nu-mi trebuie aer. Aerul le trebuie lor, celor care-l batjocoresc.

Dar să revenim la mine. Eu stau singură pe mijlocul străzii, pot chiar spune că strada e țara mea. Când spun singură nu exagerez deloc. Nimeni nu se apropie de mine. Dacă surorile mele, liniile albe întrerupte, sunt deseori atinse și de multe ori călcate în picioare trecute pe sub roți care susțin mașini frumoase, eu nu. Am făcut ce-am făcut și am ajuns la mașini, deși am vrut mult de tot să nu aduc vorba de mașini că ele sigur vă distrag atenția și-o să uitați de mine, o biată linie albă continuă, care nici măcar de atingerea mașinilor nu se bucură.

Continue reading Eu, linia continuă

Bălțile de București

Ieri am avut impresia că mă întorc în timp, undeva prin 2009, când vorbele despre criză abia dacă le auziseră câțiva români mai citiți.

Am stat aproape toată ziua în trafic împreună cu alte zeci de mașini (da, asta-i explicația pentru că n-am publicat ieri decât un post), exact ca în iernile de acum ceva timp. Vremuri nebune când blocajele din trafic îmi mâncau ore bune din viață. Dacă mă gândesc și că pe timpul ăla nu aveam net pe telefon, aproape că nu-mi pot imagina cum am rezistat. A, stai că mi-am adus aminte, pe vremea aia citeam mult în trafic. Nu ziare, dar uneori reviste și cel mai adesea cărți. Am câteva cărți pe care le-am citit exclusiv în trafic. Dar divaghez.

Am văzut ieri în lungile momente de staționare, oameni chinuiți care încercau să traverseze bulevarde fără să nu se ude sau să nu fie stropiți. Îmi aduc aminte cum într-o zi de iarnă în care nu plecam cu mașina la lucru, aveam un paltonaș crem de care eram foarte mândră și când am ieșit de la serviciu, o mașină ce mergea pe linia de tramvai chiar și prin dreptul stației ticsite de oameni, m-a stropit din cap până-n picioare de curgeau zoaiele șiroaie din paltonul meu. Și ce crem frumos avea! L-am aruncat când am ajuns acasă. Mi-a fost rușine să-l duc la curățat. Era sub orice critică. Din aceste considerente, am mereu grijă atunci când sunt la volan, de cei de pe margine. N-aș vrea să pun pe nimeni în situația mea din acea iarnă. Din păcate nu toți șoferii sunt pățiți și se mai întâmplă și accidente.

Continue reading Bălțile de București

Mi-a ieșit zăpada prin piele

Nu credeam niciodată ca la distanță de un singur post o să spun ca mi-a cam ajuns zăpada. 😀

Ieri dimineață pe la 7.00 am dat cu mare bucurie zăpada din curte și de la poartă, descoperind cu necaz că mașina n-a fost băgată în garaj așa că era și ea albă-albă. Evident am curățat-o și pe ea. Am intrat apoi în casă, am luat o gură de cafea, mi-am făcut cele 15 minute de bicicletă și când mă uit pe geam…curtea era din nou albă. Cum fetele veneau la lucru în mai puțin d 10 minute și singurul om din casă care era treaz eram eu, m-am îmbrăcat și-am luat treaba de la capăt.

După ce-a de-a doua rundă (recunosc n-am mai curățat mașina) am intrat in casăși m-am victimizat oricui se trezise și avea chef să aplice urechea la văicărerile mele, cum că e grea lopata, e viscolită zapada etc. Bineînțeles că peste câteva minute am auzit pe afară hârjâitul lopeții de zăpadă pe gresia din curte. De data asta domnul Costea se lupta cu zăpada, la un mod mai serios, eu făcusem doar o poteuță îngustă de tot.

Ei bine, ca să nu vă plictisesc, vă spun că din oră în oră cineva a dat zăpada toată ziua și chiar dacă eu nu mă cred cineva uneori am împins și eu lopata.

Continue reading Mi-a ieșit zăpada prin piele

Mârlanul la volan

Îmi duceam ieri liniștită (ăsta e un fel de-a spune, eu eram de fapt agitată maxim) fetele la școală. Primul semafor pe care îl întâlnesc în drum spre școală e la o intersecție cu un drum la stânga, care are semafor dedicat. Eu mergeam înainte și când m-am apropiat de semafor am văzut că un gog care se încadrase greșit pe banda celor care faceau stânga, voia să se bage pe banda mea. Ca o doamnă ce sunt, am încetinit și i-am făcut semn să intre în coloana care mergea înainte. Aproape de a ajunge să trecem intersecția, un șoferul mașinii din fața  gogului îi dă și el voie altui autoturism de SB, încadrat greșit pe banda către stânga, să intre în coloana care se deplasa înainte, și cu toții ne-am oprit în fața semaforului care se făcuse roșu între timp.

Măi, și aici începe șoul. Gogul ăsta din fața, monstrul ăsta creat de mine, că eu l-am lăsat să intre în coloană, se enervează pe nenea ăla din față, se dă jos la el și începe vociferând sălbatic să-l tragă la răspundere și să-l certe că l-a lăsat pe amărâtul ăla din provincie să intre în coloana care mergea înainte, uitând că doar cu câțiva metri în spate și pe el îl lăsase cineva.

Mie nu-mi venea să cred că face asta. Săracul de el, omul la care țipa s-a baricadat în mașină și nu l-a băgat în seamă pe nebun. Mie îmi venea să mă dau jos și să-i spun vreo două, dar mă grăbeam tare de tot, că fetele întârziau la școală, dar pe când mă gândeam eu dacă să mă duc să-l rog să se potolească, coboară din Renault-ul de SB o matahală de om, mare mă, și se îndreaptă hotărât spre gog.  Hahaha, începea să-mi placă, aproape că voiam să văd bătaie, dar gogu, tare-n gură, țipă și la ăsta, disperat:

Continue reading Mârlanul la volan

Scuterele pot semnaliza!!!

Sunt un șofer, mai bine zis o șoferiță cu mulți ani de experință (dacă vă întreabă cineva, spuneți 20), nu-s cea mai rabdătoare dintre ele, mă enervez ușor în trafic, uneori înjur în gând ca la ușa cortului, alteori merg atât de pedant și cu toate astea, după atâția ani îmi place în continuare să conduc. În general, și nu neapărat mașini. 😀

Mă aflam ieri în plină intersecție când observ un scuterist cu cască (emoticon cu ochii bulbucați) care se încadrează regulamentar (emoticon care leșină) și face stânga la fel ca mine. Pentru că eu rămăsem cu ochii la scuter, domnul care-l conducea a trecut înaintea mea și a mers frumos după o mașină care-i era înainte până la urmatoarea intersecție.  Eu cu ochii la el, plină de admirație. Avea nenea ăsta la scuter în spate un beculeț care clipocea și arăta celorlalți participanți la trafic că omul și mașina (mă rog, scuterul) vor să facă stânga. Semnaliza, adicătelea. Uau! Incredibil.

Vă jur că n-am mai văzut în viața mea un scuter semnalizând și din cauza asta eu am crezut că nici nu pot semnaliza decât așa, ca bicicliștii, cu mâna. Aproape că-i compătimeam pe acești kamicaze ai șoselelor. Dar nu, ei pot semnaliza și de ieri am și dovada. Bine, omul nostru cred că era începător pentru că prea s-a comportat civilizat. A, nici nu mai contează că a uitat semnalizarea pornită până la următoarea intersecție. Noroc că acolo nu avea cum să facă stânga, ar fi intrat cu bună știință într-un gard.

Continue reading Scuterele pot semnaliza!!!

Am trăit s-o pățesc și pe asta

După cum v-am tot spus, nu merg eu distanțe prea mari cu bicicleta, dar încerc să  o folosesc zilnic și mi-s tare mândră că reușesc. Ajung urgent unde am treabă, fac mișcare pentru mine că am mare nevoie de asta, nu ajut la prosperitatea firmelor de combustibil…

Toate bune și frumoase până la un punct. Acum câteva zile, când îi lăudam în gând pe șoferii care cu grijă mă ocolesc în trafic când mă văd cu bicla, și pedalam cu un zambet larg pe față, vad cum dintr-o mașină care mă depășește, zboară pe geam un muc de țigară care aterizează, cum altfel, fix la mine în coșul bicicletei, care nici una nici două, se aprinde. Bine, exagerez, n-a ars în flăcări, pentru că m-am oprit și-am aruncat mucul ăla care încă ardea, însă pagubele le puteți vedea și dumneavoastră în pozele de mai jos.

Continue reading Am trăit s-o pățesc și pe asta

Concluzii experiment

Am încercat acum o săptămână să citesc și să comentez într-o singură zi 50 de bloguri  și-am reușit. Iată concluziile:

  • am citit (când spun citit nu mă refer la scanarea pe diagonală)  cam 100 de articole de pe bloguri, din păcate au fost și locuri pe unde autorii nu mai trecuseră de câteva luni.
  • am reușit să scriu în jur de 60 de comentarii. Pe la 56 le-am pierdut șirul , dar nu mă mai puteam opri.
  • au fost două bloguri unde chiar am revenit cu comentariile, iar de la unul din ele, adica  Daily Cotcodac , am câștigat cu ocazia asta un mani/pedi la Funky salon, unde am fost azi. Dap, am niște unghii de toată frumusețea. Mulțumesc!
  • 44% dintre blogurile comentate sunt la mine în blogroll, restul au oricând șansa să intre acolo.
  • raportul bloguri scrise fete, versus bloguri scrise de baieți a fost cam fifty- fifty. N-am avut nicio secunda intenția să fie așa.
  • 50% din comentarii au primit răspuns de la autorul articolului. Dintre aceștia 55% au fost băieți, deci mi-au răspuns din politețe. 😀
  • din cei 50% care n-au băgat în seamă comentariul pe blogul lor, 28% au comentat la articolul despre experiment și 2 dintre ei mi-au trimis mail de mulțumire. Ba, Anka mi-a oferit chiar cerceii pe care i-am admirat la ea pe blog. 😀
  • Traficul pe toane.ro în ziua cu pricina a crescut  cu 71%, iar vizitele cu 122%. Nu vă bucurati prea tare. 27% din creștere se datorează celor 4 RT de pe twitter. Trageți voi concluziile aici, că eu am înțeles ce era de înțeles. 😀
  • Cel mai bun reffer dintre bloggeri comentați a fost makavelis.

Continue reading Concluzii experiment

Tico, salvarea şi mesajul

Sunt revoltată. Şoferii erau prietenii mei până azi. Pe unii îi salutam în trafic pentru micile concesii făcute şi mă simţeam de-a lor. Azi însă mi-au revenit toate nemulţumirile legate de trafic şi vreau să le vărs asupra unui singur specimen, căruia îi transmit următoarele:

“Măi dobitocule, conducător de Tico cu nr. B 36 HRL (e posibil ca ordinea literelor să fie alta 😀 ), dacă era mă copilul sau nevasta ta în ambulanţa pe care, cu ostentaţie, te-ai încăpăţânat să nu o laşi să treacă? Ce încercări de viaţă te-au făcut să te abrutizezi în halul ăsta? Ce era, mai canibalule, în capul tău în mometele alea?”

Gata, m-am mai liniştit. Sper doar că omului din ambulanţă nu i-au scăzut şansele la viaţă din pricina nenorocitului care, distantă de 1 km pe un drum larg şi puţin circulat, a dansat pur şi simplu cu băşina maşina pe şosea, în faţa unei ambulanţe cu toate semnalele pornite, special pentru a nu o lăsa să treacă.

Continue reading Tico, salvarea şi mesajul

Prietena mea din traficul de dimineata

Daca ar fi sa adunam toate articolele scrise vreodata pe bloguri despre trafic, cred ca s-ar face de-un roman in 20 de volume  macar.

Hai sa mai adaugam unul, petrecut in dimineata asta in Bucuresti, pe traseul Bulevardul Burebista- Mihai Bravu- Calea Calarasi- Popa Nan…..Romulus.

Spark-ul meu s-a imprietenit cu o Dacie 1310 (cum altfel). N-ar fi ridicat si el ochii mai sus. 🙁

Continue reading Prietena mea din traficul de dimineata

29 iulie

1834: A fost înregistrat primul accident rutier. O diligenţă cu aburi, a inginerului Edinburg, a lovit o piatră pusă în mod intenţionat în drum. Cazanul cu aburi a explodat provocând moartea a 5 persoane. 🙁