Fericirea e de mai multe feluri

Dacă pentru un bogat fericirea înseamnă să-și facă vacanța în nu știu ce colț mirific al lumii ăsteia, pentru oamenii mai puțin norocoși fericirea poate însemna să mănânce la fast food șnițel cu cartofi prăjiți. Oamenii ăștia doi simt probabil  același fel de bucurie în momentul în care își împlinesc dorințele, numai că diferența dintre ele e atât de mare că unul ca mine care le privește viețile ca din întunericul unei săli de spectacol, cu greu poate înțelege. Și totuși…

Aseară am fost la teatru. S-a jucat Elling ce are la baza romanul “Frati de cruce“, de Ingvar Ambjørnsen, roman lansat tot aseară pe scena Teatrului de comedie, la aniversarea a doi ani de Stradă a Ficțiunii.

Aceeași Stradă a Ficțiunii care acum doi ani era un drum de țară și care azi, datorită unor oameni incredibil de pasionați, e o adevărată autostradă (cea mai rapid construită autostradă din România), una cu trei benzi desigur, pentru ca avem Bestseller, Clasic și Contemporan, iar fiecare dintre noi, cititorii, poate merge pe unde îi place, ba chiar poate schimba banda de câte ori dorește și nici măcar nu trebuie să semnalizeze pentru asta, nu-i va încurca nicicum pe ceilalți cititori aflați pe Stradă.

Continue reading Fericirea e de mai multe feluri

Asta trebuie să vedeți

Mai țineți minte când vă spunem la începutul săptămânii că pregătim pentru joi o surpriză? Ei bine s-a întâmplat:

Sunt foarte mândră că am participat la flash mob, mai ales că le-am avut pe Sonia și pe Iulia cu mine, iar ele au fost încântate de eveniment. 🙂 Mulțumim editurii All pentru ca ne-a oferit ocazia de a participa la o acțiune faină. Iar oamenii, oamenii care au primit în dar de la noi cărți, au fost pur si simplu copleșiți.

Continue reading Asta trebuie să vedeți

Cărți de dat și recenzii de primit

Cum munca pe anul acesta a început mult mai în forță decât aș fi crezut, timpul meu pentru citit s-a redus iar la minim, așa că am mare nevoie de ajutor. Pe care sunt sigură că-l voi primi de la voi, mai ales că vă știu iubitori de carte.

Am de dat 4 cărți celor care se oferă să scrie, după lectură desigur, câte o recenzie, cu fix părerea lor despre cartea în cauză. Recenzia va fi publicata aici sub semnatura și cu link către autor, în maxim o lună de la primirea cărții. Abia vă aștept!

Vă voi spune câteva cuvinte despre fiecare carte, numai nu mă întrebați mai mult că nu le-am citit.

Continue reading Cărți de dat și recenzii de primit

Chitaristul

Mi-ar fi plăcut să știu să cânt la chitară. Bine, n-ai cum să știi dacă nu înveți, deci corect ar fi să spun că mi-ar fi plăcut ca măcar lecții de chitară să fi luat, că până la a ajunge să știi să cânți și degetele-ți să simtă muzica, în timp ce partiturile stau undeva în bibliotecă, e cale lungă. N-aș fi reușit. Știu sigur, pentru că n-am pic de talent în direcția asta, nu că aș fi plină de înclinații către alte domenii.

Îmi amintesc cum în adolescență aveam în blocul din față un tip cu câțiva ani mai mare ca noi, urât ca nopțile cu furună și trăsnete, care cânta la chitară într-un mare fel. Asta după exigențele noastre de copii de cartier, nu știu dacă trecea de preselecții la XFactor, dar pentru noi era un zeu.

Știa băiatul ăla o mulțime de melodii pe care ni le cânta seara la colțul blocului. Acolo era banca, nu că avea omul ceva cu colțul blocului. el stătea pe bancă, parca-l văd, cu chitara pe care erau lipite ceva surprize cu mașini, dar cine avea timp să le bage de seamă.

Continue reading Chitaristul