Dacă ești bun, ești prost

Mai devreme sau mai târziu vei ajunge la concluzia asta. Vorbesc de cazul în care ești un om bun și  n-ai înțeles deja chestia cu prostia. Dacă ai făcut-o, felicitări! Eu am conștientizat asta abia azi, când mi s-a întâmplat o chestie despre care n-am să povestesc pentru că  nu-mi permit să mă credeți mai proastă decât sunt eu în stare să accept. Punct.

Ok, punct, dar nu-i atât de simplu, lucrurile nici nu pot rămâne așa, am nevoie de un ghid al omului bun și prost. Cum să fac să n-o mai pățesc altă dată. Încep eu cu ce-mi trece prin capul asta mare și prost (știu am folosit cam des cuvântul prost, dar o merit cu vârf și îndesat) și-am să vă rog pe voi să completați. So, dacă ești un om bun, dar totuși nu vrei să mai fii luat de prost, nu uita:
Continue reading Dacă ești bun, ești prost

Unde nu-i cap, vai de picioare

Maricica s-a hotărât să nu se mai întoarcă acasă. Îi părea rău doar de băiețelul ei de 4 ani, dar nu avea încotro, așa credea. Se săturase de bărbatul ei bețiv și gelos, dar și de cea care-i dăduse viața, o cotoroanță de femeie, pe care n-o mai considera mamă încă de pe la 10 ani.

Într-un fel îi părea rău și de bărbatul ei, care așa bețiv și gelos cum era (fie vorba între noi, la partea cu gelozia avea omul dreptate), aducea bani acasă și o suporta pe hoașca de soacră-sa. Oare ce-o să-i pățeasă lui pielea acum singur cu ea și cu copilul? Dar Maricica nu voia să se lase pradă sentimentelor acestea contradictorii care o încercau.

Se hotărâse să rămână la Mircea, colegul ei de muncă care îi promisese că o face doamnă dacă se leapădă de soț și copil. Merita și ea o viață mai bună, că așa îi citise ei în palmă o babă în tinerețe, că va lua bărbat cu carte. Mircea era inginer și mai era și chipes bată-l norocul. Dacă ar fi lăsat-o să ia copilul, Maricica ar fi fost pe deplin mulțumită. Dar chiar și așa,  femeia se gândea numai la binele pe care îl avea în față. Copilul va crește și singur, că nici până acum nu se omorâse ea cu educația lui, mai mult mama ei se interesase ca el să aibă mâncare și hăinuțe, furând bani din buzunarele bărbatului Maricicăi, când acesta se întorcea rupt de beat de la vreo cârciumă nenorocită.

Continue reading Unde nu-i cap, vai de picioare

Ora de la farmacie

Ştiaţi că se găsesc pastile de cloramină la farmacie?  Ştiaţi că există oameni, mai bine zis femei care au nevoie de ele în octombrie pentru piscină?
Aseară am fost la faramacie să iau un sirop de tuse. Sonia behaie. În farmacie lumea de pe lume, care mai în baston, care ţinându-se de-o falcă, care galben la faţa, etc. Eu ce eram mai răsărită. Eu şi doamna din faţă.

Cum spuneam, lume multă şi necăjită la coadă. Dialogul de mai jos, redat din memorie, desigur, m-a amuzat şi scos din pepeni în acelaşi timp, astfel încât, atunci când am ajuns la casă, pe lângă faptul că arătam la fel de bolnavă ca restul oamenilor de la rând, am luat în plus şi câteva pastile de extraveral. 😀
Farmacista (cu glas numai lapte şi miere): Bună ziua! Cu ce vă servesc?

Clienta (o doamnă corpolentă cu multe brăţări şi geantă+portofel de firmă): Aveţi pastile de cloramină pentru piscină?

Continue reading Ora de la farmacie

Ghinion de nesansa- iertare, v-am pacalit!

Cat de ghinionist trebuie sa fii sa-ti lovesti masina de 1 aprilie? Maxim, as zice.

Noroc ca n-am lovit-o grav si am fost in stare sa o trag pe dreapta. Nu intru in detalii de acident, eu am fost de vina, ma gandeam la nemurirea sufletului si am uitat sa apas pe frana. 😀 Mai nasol este ca trebuie sa o iau tractata de acolo.

Va dati seama ca mi-am sunat colegii sa-i anunt si mi-au zis ca nu mi-am ales cea mai subtila cale de ai pacali, ca sunt satui de fazele astea si sa o las balta.

Mi-am sunat sotul si a reactionat la fel, adica mi-a spus ca nu se fac glume de genul asta, ca poate atrag ghinionul. Sit. Ce nu intelegea el era, ca ghinionul deja venise.

Continue reading Ghinion de nesansa- iertare, v-am pacalit!

Femeia, revista si prostia

Am vrut sa vad pe pielea mea si sa va spun apoi si voua, daca revistele pentru femei prostesc. Am inceput cu un test de masurare a inteligentei ca sa stiu sigur cum stau, sa nu acuz revista pe nedrept. N-am sa va spun ce IQ am, dar am sa zic la sfarsit  daca mi-a dat vreo diferenta,  fie ea in minus sau in plus 🙂

Am luat apoi una revista pentru femei, gasita in casa (initial am vrut sa cumpar una dar, cand m-am uitat prin portofel  am hotarat ca-i mai sanatos sa gasesc una veche, deja cumparata 😀 ). Este revista Femeia, din luna august 2008 ( cred ca am luat-o pe plaja, la mare, la soare 🙂 .  Si am inceput sa studiez , sa citesc, sa ma uit prin ea.

Pe coperta o fata frumoasa (cum altfel ) care seamana cu mine 🙂 , si mai multe titluri pe care o sa vi le si arat. Continue reading Femeia, revista si prostia