Snickers cu ciocoata alba

Am aflat că există o prăjitură cu numele celebrului baton cu ciocolată și caramel, acum aproape doi ani, de pe blogul Laurei Sava. Am încercat prăjitura imediat ce am văzut rețeta și a ajuns rapid un fel de prăjitura casei, detronând astfel celebrele mele tarte. Numai că, acum câteva zile când am căutat iar rețeta de Snickers clasic, cea cu ciocolată neagra, am ajuns din întâmplare la cel cu ciocolată albă și planurile mi s-au schimbat brusc. Am zis că vreau snickers cu ciocolată albă, așa că am trecut la lucru.

Mai întâi am fost la cumpărături, vă spun din prima că nu-i o prăjitură ieftină, mai ales dacă ești aiurită ca mine și cumperi miez de nucă din supermarket cu 50 lei jumătatea de kg. Am aflat apoi că la piată e 25 lei kg de miez de nucă și că la mine în cămară e o sacoșă plină de nuci. 🙁

Cum vom avea de făcut blatul, stratul intermediar (ăsta-i cel mai ușor de făcut), crema (asta-i super-extra delicoasă) și glazura, am să vă spun ingredientele pentru fiecare în parte.

Continue reading Snickers cu ciocoata alba

Ziua plăcintelor

Ieri la clasa fetelor mele de la Liceul Waldorf a fost ziua plăcintelor. Fetele sunt la epoca de limba rămână, și pe lângă analize de text și conjugări de verbe, au învățat, citind din textele lui Negruzzi,  și cum se făceau și vindeau plăcintele de altă dată. Astăzi plăcintarul nu mai există, istoria l-a omorât, dar au fost vremuri în care omul nici nu apuca să-și pună tablaua jos că aceasta îi și era golită de către cumpărătorii pofticioși.

Bun, legat de asta, copiii noștri au fost invitați ieri la ziua plăcintelor, prilej cu care fiecare a dus la școală câteva bucăți de plăcintă sau chiar plăcinte întregi (cazul Sonia), pe care le-au împărțit între ei și pentru care fiecare a scris rețeta cu cuvinte frumoase. De exemplu, faina din rețetele lor era ca o pudră parfumată, zahărul era ca micile cristale și ouăle nu puteau fi altfel decât, vorba Mirunei, de găină fericită.

Am făcut și noi două plăcinte ieri, una mai bună decât alta. A Iuliei a fost cu merele amestecate în blat, astfel încât plăcinta a fost mult mai ușor de mâncat, mai ales de către copii, iar gustul este unul mai mult decât delicios: Continue reading Ziua plăcintelor

Dacă e miercuri, e haos

De câteva zile telefonul nu mă mai ascultă, s-a supărat pe mine, nu mai vrea să-mi fie prieten, nici măcar smart phone nu mai vrea să fie, așa că abia dacă mai pot răspunde la apeluri fără să-mi spuna el că are memoria plină și să nu mă îndemne să-mi sterg date din el. E Nokia E72. Mda, n-are taci, dar eu mi-am făcut treaba cu el cum nu se poate mai bine până acum. Ok, când ne mai supăram îi dădeam restart și prietenia o lua de la capăt, dar de data asta nu mai vrea. Așa că acum e în depanare, dacă știți vreo aplicație de mobil pentru twitter vă rog să-mi dați o mână de ajutor. Mulțumesc!

De ce zic că-i haos miercuri? Pentru că azi vin oamenii de la Minolta Ikea să-mi monteze bucataria, din care cele mai multe piese sunt deja la mine în garaj, numai că-mi lipsește o parte din blat. Adica un blat întreg. În ziua când am luat-o, erau pe stoc la Ikea trei blaturi de care aveam eu nevoie, fix trei îmi trebuiau și mie, bucurie mare. Până să introducă însă băiatul care ne ajuta, comanda în calculator a dispărut unul din ele. Îl luase deja o familie de lângă noi. Off, ce mai vaiet, ce ma zbucium….

Oricum, se anunța că mai vin în stoc blaturi din astea minunate de care voiam noi, așa  că am stat oarecum liniștiți că montajul venea peste două săptămâni, adică azi, și blaturile trebuiau să intre la ei în stoc pe 5, adică acum două zile. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și cică s-a modificat schimbarea și acum abia pe 13 vor veni blaturile de care am eu nevoie. Vă imaginați cum ar fi să stau cu dulapurile fără blat vreo săptămână în cel mai fericit caz? Eu nu.

Continue reading Dacă e miercuri, e haos

Fotografie, prăjituri și cuvinte

N-am mai făcut de mult o prăjitură. Cred că de la sărbători, ceea ce pentru noi e mult. Așa că ieri, într-un moment de hei-rup total, pentru a mă face să-mi las cartea (citesc Groapa de Eugen Barbu), mi-am printat rețeta de pe blogul Laurei, pe care l-am descoperit curând și din cauza căruia voi lua ceva kg in greutate.:D

Am dat apoi o fugă la magazinul din colț pentru că nu aveam unt, ciocolată si nucă. S-a rezolvat, prajitura nu e deloc greu de făcut și a ieșit așa:

Continue reading Fotografie, prăjituri și cuvinte

Sonia a făcut desert

Acum două zile copilul Sonia mă întreaba dacă ea are voie să facă un desert, singură-singurică. În momentul întrebării eu, ca orice părinte atent la ce spune copilul său, eram complet cu mintea în altă parte și am răspuns: “da, sigur că ai voie!”

Abia apoi mi-am dat seama ce-am făcut. Sonia și-a luat ideea foarte în serios, s-a documentat în cărți de bucate, în cele 1000 de foi cu rețete pe care le țin eu la loc de cinste în bucătărie, pe net, etc. si a declarat: “Fac pandișpan pufos”. 

A verificat dacă are toate ingredientele, și-a pregătit totul cu mare grijă, a pus tot suflețelul ei în treaba asta, și în afară că i-am aprins eu cuptorul, nimeni n-a ajutat-o cu nimic. A făcut totul singură și noi am rămas toți cu gura căscată când a scos pandișpanul din cuptor: Continue reading Sonia a făcut desert

Bazarul

Am zilele astea nişte probleme de-a dreptul existenţiale. La liceul Waldorf se organizează, vineri 3 decembrie, bazarul anual. Haideţi să vă spun ce-am înţeles eu că este bazarul ăsta, pentru că deşi participă la el absolut toţi elevii, adică de la piticii de clasa întâi,  până la veteranii de-a douăsprezecea, şi chiar dacă fetele mele sunt în clasa a cincea, pentru noi e totuşi prima dată când mergem la bazar pentru că suntem în primul an de Waldorf. Sigur că vom mai vorbi despre asta şi în cunoştinţă de cauză după ce evenimentul se va fi consumat, adică săptămâna viitoare sau în weekend după cum va avea doamna aici de faţă chef şi timp de scris. 

Cu o lună şi ceva înainte de bazar toţi copii care învaţă la Waladorf  îşi aleg nişte teme pe care să lucreze. De exemplu, unii aleg să facă tablouri, alţii felicitări, alţii  globuri de Crăciun. Sunt şi unii care aleg să facă şi tablouri, şi felicitări, şi globuri, şi statuete şi moşi Crăciuni, dar ăştia sunt aia superspecializaţi şi nu e cazul nostru. Copiii pot face ajutaţi de părinţi că asa e regula, orice se poate vinde şi e în stare el sau părinţii lui să facă. De vândut zice-se că vor vinde doar copiii dar vom vedea. 

Dacă iniţial în clasa fetelor se făcuseră echipe de câte doi copii care să lucreze împreună, pe parcurs s-a renunţat la idee şi fiecare se ocupă singur de produsele cu care îşi va umple masa, căci da, fiecare va avea locul său (taraba sa) pe care trebuie să se străduiască s-o aranjeze cât mai frumos pentru ca produsele lui să se vânda bine. Nu-i un concurs, îmi place să cred că e ceva legat de ideea: după muncă şi răsplată.

Continue reading Bazarul

Aş vrea să am cofetăria mea

Luni am luat “la ofertă” două eclere în loc de unul de la Cora. Luni seara am mâncat un sfert dintr-unul. Luni noaptea am vegheat vasul de WC  în fund pe gresie, acoperită în pătura mea albastră cu stele. Mi-a fost un rău de aproape că am văzut luminiţa de la capătul tunelului. Îi mulţumeam lui Dumnezeu că n-au mâncat copiii şi mă gândeam cum de doarme Sorin aşa de liniştit după ce a mâncat 90% din porţie.

Şi cum stăteam eu şi meditam în inima nopţii, mi-a venit o idee: vreau să am cofetăria mea.

Să nu-mi spuneţi că nu se poate. Uite, Tanti Jeni cum poate să aibă cantina ei? Vreau şi eu cofetăria mea.

Continue reading Aş vrea să am cofetăria mea

Primul cozonac

Azi m-am hotarat sa fac, pentru prima data in viata mea, cozonac. 🙂

Chiar acum am terminat de transcris reteta, pe care o am de la Nicol, care o are de la mama ei, care o are….  Cozonacul asta este recunoscut ca fiind una dintre cele mai bune, mai gustoase si mai pufoase prajituri. Eu insa, il fac pentru miros. Imi place  maxim mirosul de rom, amestecat cu coaja de lamaie. Mi se pare ca e miros de sarbatoare.  Imi starneste amintiri dragi, pe care as vrea sa le aiba si copiii mei. Miros de cozonac.  De aceea e important ca prajiturile traditionale sa le faci acasa.

Ce daca n-o sa-mi iasa? Aroma va ramane oricum. Mirosurile or sa ramana in casa.  Si amintirile vor sa ramane in familie. 🙂

Revin pe seara si cu poze, fie ca o sa fie umflat si frumos, fie ca o sa fie prabusit in tava. 😀 Sa speram ca nu-l ard. 🙂

Continue reading Primul cozonac