Parfum de ie romaneasca

ie verde cu rosuCine are sau a avut bunici la tară știe. Mirosul caselor țărănești, acea combinație între busuiocul de la icoană, lemnul ars și esența de rom din prăjiturile bunicii, nu ai cum sa-l uiți, indiferent cât de departe de acele locuri te va duce viața. Din fericire pentru mine, eu am avut bunici la țară și mi-am petrecut acolo o bună parte din copilărie, și indiferent cât de mult imi plăceau toate obiceiurile locului, toate jocurile iscate între noi copiii, toate mâncărurile delicioase gătite afară pe cotlon, ceea ce îmi amintesc cel mai cu drag din perioada petrecută în casa bunicilor, sunt serile în care bunica căuta în ladă și ne spunea povestea fiecărui lucru aflat în ea. Erau acolo năframe, cămăși de noapte, bucăți simple de pânză, ștergare țesute, lenjerii, și bineînțeles, ca-n orice ladă care se respectă, câteva ii romanești cusute de mama bunicii. Erau noi, sau cel puțin așa ni se păreau nouă atunci.

– De ce le ții, bunico? De ce nu le îmbraci? Uite ce frumoase sunt!

– Astea pentru mine nu-s haine, dragii mei. Astea-s amintiri. Amintiri dragi pe care nu mă îndur să le port aievea, ci doar în suflet. Poate că le veți îmbrăca voi cândva.
Nu știu ce s-a întâmplat cu iile din lada bunicii, știu însă sigur că în afara unui costum național cumpărat de mama pe vremea când eram la gradiniță, n-am purtat niciodată o ie. Mi-am dorit, desigur, dar probabil că ia perfectă nu și-a găsit încă drumul către mine. Ea există, sunt sigură de asta. Parcă o văd: e albă și are cusăturile verzi. Și roșii. O ie parcă nu-i ie fără roșu. Sunt pe ea mii de X-uri mici ce formează modele dintre cele mai frumoase. Și cel mai important, miroase a busuioc. În mintea mea ia trebuie să miroasă a busuioc. eaudemoiselle - ninaLa fel cum parfumul  Eaudemoiselle  de Givenchy mă trimite în timp, exact lângă lada plină a bunicii, aruncând în jur arome de busuioc alb împletite cu șofran și mosc. Pentru mine acesta este parfumul viitoarei mele ii. O îmbinare între mine, cea de acum, femeia contemporană și modernă, și timpurile acelea, nu pe care eu le-am trăit, ci acelea care vin de undeva de mai departe, din istoria frumoasă a României, din ceea ce noi numim azi simplu, tradițional.

Continue reading Parfum de ie romaneasca

Parfumul Ceturilor Toamnei

Îmi place toamna sub toate formele ei. Mă bucur  la fel de mult de ultimele raze calduțe de soare ca și de primele ploi mocănești, mărunte și nesfârșite. Mă bucur de înserările grabnice, la fel de mult ca de blândețea amiezilor. Toamna e anotimpul meu preferat. Și dacă plouă cu atât mai bine.

Țin minte diminețile de toamnă când încă mergeam la serviciu (zici că acum sunt ceva nabab, fără de griji și job), atunci când deși era deja ora 8, ceața deasă de noiembrie nu plecase încă din cartier, dar eu eram 100% pregătită pentru o nouă zi. Pe drumul spre muncă vedeam oameni și mașini, faruri aprinse și fețe fresh (ați observat vreodată cât de optimiști merg oamenii la lucru și cât de abătuți se întorc de acolo?), cu cămăși călcate și saboți cu toc, cu pardesie lucioase și genți pline de speranțe pentru noua zi.

Tot o geantă mare plină de mărunțișuri aducătoare de confrort aveam și eu în dreapta mea pe banchetă. Întotdeauna, dar întotdeauna, unul din  mărunțișurile astea era un parfum. Unul de rezervă. Aveam acasă parfumurile mele pe care le foloseam în fiecare dimineață în funcție de dispoziție, dar erau zile în care săream peste partea asta (Nu neapărat din grabă, ci mai ales din motive de bărânețe. Mai exact, uitam.)

Continue reading Parfumul Ceturilor Toamnei

Parfumul primei intalniri

Sala mare de spectacol răsuna de muzica disco pe care banda unui magnetofon o ajuta să gâdile puternic sufletele celor 20 de dansatoare pe care tovarășul de dans le învăța o coregrafie nouă. Pasiune, muncă, transpirație, lacrimi, talent se împleteau cu toatele și ajutau ca trupa de fete să facă o impresie bună și eventual să câștige în viitorul apropiat și încărcat de emoție, un premiu la următorul concurs.

Anin era o dansatoare fără prea multă experiență, dar cu multă voință care împletită cu o brumă de talent a făcut-o sa prindă un loc în trupa mare. Avea mult de recuperat până să ajungă la performantele colegelor, dar fata era decisă să nu se vadă lipsa ei de experientă la concurs. Coregrafia o visa deja. Mișcări de mâini și de picioare, de trup și inimă care se împleteau acum cu dorința ei de a fi cea mai bună. Dansa.

În sală, undeva în spate câțiva băieți de la un liceu de prestigiu din oraș, ignorau mirosul de pluș îmbâcsit cu praful lemnului scenei pe care picioarele fetelor dănțuind îl făceau să se ridice valuri, și asistau la repetiție tăcuți. Mituiseră paznicul Casei de Cultură, dar coregraful era foarte exigent și dacă i-ar fi deranjat repetițiile i-ar fi dat imediat afară. N-a fost nevoie să o facă, băieții erau muți, urmăreau fetele de pe scenă cu gurile căscate, fiecare cu câte una în gând. Printre ei Rareș. Băiat frumos, singur la părinți, deștept și îndrăgostit. De Anin.

Continue reading Parfumul primei intalniri