Tag: luni

La mine azi e luni

Nu știu cum a fost ziua de ieri pentru voi, dar eu am tratat-o ca pe o continuare a duminicii și bine am făcut. Nu mă înțelegeți greșit, n-am stat degeaba, dar am încercat să privesc oarecum lunea cu detașare și mi-a ieșit. Nu m-a afectat nimic, n-am privit nimic ca pe-o urgență, am rezolvat lucrurile ca și cum ar fi fost, să zicem, joi și ziua a trecut pe nesimțite.

Am mai terminat de citit zilele astea două cărți, una foarte, foarte tristă, Fiul de Michel Rostain, pe care n-o recomand decât celor foarte veseli și fericiți care încearcă să scape de starea de bine în care se află, și una extrem de faină,  Ce să fac cu moștenirea , carte scrisă de o tipă care-mi place din ce în ce mai mult și anume Kerstin Gier, carte care deși are în centrul său tot moartea cuiva, măcar aici mortul nu vorbește ca-n Fiul lui Rostain, este una dintre cele mai optimiste si pline de viață cărți pe care le-am citit. Cartea a ajuns deja la prietena mea Ioana, am vrut neapărat s-o citească și ea ca să-i revină astfel cheful de lectură.

Revenind la ziua de ieri și la cât de bine m-am simțit tratând-o ca pe altceva, nu pot să spun decât că a venit azi dimineață și partea proastă, când m-am trezit și-am avut impresia că-i luni. Noroc că mi-am revenit repede și am înțeles că dacă, de fapt, e deja  marți, săptămâna e ca și trecută, mai ales că mâine e sărbătoare și nu lucrăm, ceea ce vă doresc și dumneavoastră. Dacă n-ar fi niște comenzi ce trebuiesc neaparat terminate pana la sfârșitul lunii, chiar că n-aș avea stresuri majore.

Continue reading La mine azi e luni

E din nou luni

Uneori e perfect să fie luni. Ca azi. Dacă n-ar fi așa de cald, ar fi mai mult ca perfect. Dar n-aș vrea să mă plâng din primul rând. Ok, al doilea.

Mai bine vă spun de ce e perfect: pentru că luni e o zi bună pentru noi începuturi. Azi nu mai spunem: de luni merg la sală, de luni mă las de fumat, de luni îmi țin dosarele în ordine… Luni spunem hotărâți: de azi merg la sală, de azi nu mai fumez, de azi dosarele mele stau în ordine…

Cine mă cunoaște știe desigur că aberez și că nu-mi place deloc ziua de luni. Nu pentru că trebuie să merg la muncă, cum ar crede majoritatea, ci pentru că se termină weekendul. 😀

Continue reading E din nou luni

Articolul de luni

Pfuăiiii, am scris un articol întreg, nici prea lung nici prea scurt, dar sigur pe placul meu și-al vostru, articol care a dispărut. Pur și simplu.

Bine, acum eu pot să spun că era cel mai bun articol scris de mine vreodată, că oricum nu mă poate contrazice nimeni, dar n-am s-o fac. Nu era important, era un articol pentru ziua de luni, ziua în care nici iarba nu crește, apăi textele să se salveze. Așadar, pentru că nu vreau să-mi las cititorii cu ochii în soare chiar dacă afară-i înnorat, vă trimit pe mami știe să citiți cum, ca o mamă nemernică ce sunt, am trimis o perioadă copilele la școală fără pachet. Mamelor din lumea-ntreagă, așa ceva nu se face. 🙁

Gânduri răvășite

Am gândurile împrăștiate și mărgelele la gât. Am mâinile date cu cremă și cafeaua nebăută. O riglă zace uitată într-un colț al biroului. Oare există și o lume a ei?

Săptămâna a început fără ca eu să pot lua startul odată cu ea și am aflat, în felul ăsta, că lumea se mișcă și fără mine, iar gândurile răvășite nu mă ajută deloc. Cu toate astea, astăzi e o zi foarte importantă pentru mine, așa cum ar trebui să fie toate zilele din viața noastră. Așa aiurită cum mă simt, astăzi  am facut un lucru de care-s tare mândră și pe care cu multă bucurie sper că îl voi duce la bun sfârșit. E un lucru simplu, ba chiar e și micuț, dar e departe de a fi neimportant. Repet, pentru mine.

Hai că scriind  mi se face ordine în minte și am senzația că  încep încet, încet să mă regrupez. Serios vă zic, mă simțeam ca și cum capul îmi era într-o parte, corpul în alta, iar mâinile și picioarele căutau ceva. Acum că degetele se mișcă grațios pe taste , picioarele s-au așezat comod unul deasupra celuilalt, ochii încep să mi se limpezească și mintea să cugete. Nu știu de la ce m-am simțit așa, parcă fără început și făr sfârșit, important e că scriind despre asta, senzația de împrăștiere trece și mă adun bucată cu bucată.

Continue reading Gânduri răvășite

Luni pe fuga

Nu stiu cum se face ca lunea niciodata nu am timp de scris. Of, sunt atatea de facut… Intalniri de la 9.30 si multa munca pe teren.

As fi vrut sa va povestesc cum am fost ieri cu familia la film. Nici nu stiam ca tre’ sa ai 300 de lei disponibili daca vrei o seara la film.  Si macar daca ar fi fost un film misto. Am vazut Harry Potter-Talismanele mortii care a fost, pentru mine cel putin, am un copil caruia i-a placut, o mare dezamagire. Pentru ca trebuie sa stiti ca desi eram oarecum reticenta la seria de filme cu baietelul ochelarist si simpatic, atunci cand am vazut primele parti am fost incantata. Talismanele mortii insa nu mai sunt pe gustul meu si din cate am observat nici pe gustul oamenilor din sala, pentru ca a fost o galagie continua la filmul asta.

Oricum n-am timp sa povestesc. Va pup si sa aveti o saptamana excelenta!

Scurte de luni

  • Soarele e în continuare la mine pe terasă. 🙁
  • Fetele vor să meargă neapărat singure cu tramvaiul la şcoală. Mă mai gândesc la asta.
  • M-au sunat ăştia de la BCR şi vor neapărat să mă vad cu ei azi la un interviu. Eu le-am zis că nu vreau să mă angajez, ei insistă. 🙁
  • Sorin a stricat televizorul. S-a chinuit ieri aproape toată ziua, spre seară a reuşit. Se futu buşi softul. Nuuu, nu-s supărată.
  • Joi seară voi fi aici în calitate de “blogger părinte”, dacă eşti prin zonă, dă un semn.
  • Azi la 19.00 expoziţia Roxanei aka draw for joy  îşi are vernisajul. Intenţionez să ajung. Cu tot cu fete, desigur.

Have a stelar week! (o urare via titus)

Şi mai ziceaţi că sunt eu nebună

Pentru cei care se aşteptau să scriu ceva deştept în dimineaţa asta (nu că aş mai fi scris ceva deştept vreodată, dar am câţiva cititori răbdători care au încredere în mine şi-mi spun că mai devreme sau mai târziu tot vor citi un articol bun aici), vă rog să mergeţi să citiţi altceva, eu azi (şi un general lunea) nu pot să gândesc. Urăsc lunea şi ea mă urăşte pe mine. Pretty fair.

Totul începe cu o rază de soare care-mi intră dimineaţa pe fereastră şi o face altfel decât în celelalte zile. Adică, lunea raza intră piezis şi se opreşte supărător pe ploapele mele. Deschid ochii orbită şi văd că-i 7.30. Luni.

Închid ochii din nou şi încerc să nu mă gândesc la nimic. Îmi iese. Nici nu-i greu la cât de goală mi-e mintea. 😀

Continue reading Şi mai ziceaţi că sunt eu nebună

Luni după duminică

Cea mai proastă idee posibilă e să vină urâta zi de luni după frumoasa zi de duminică. Nu putea să urmeze măcar o prietenoasă zi de joi, ca sa nu spun vineri?

Păi stai tu duminica cu familia şi prietenii la palavre, la băute, grătare, piscină, filme sau după caz, somn şi după aşa o zi de relaxare şi desfrâu apare ea, lunea. Cu multă muncă şi sarcini care mai de care mai greu de evitat, cu mersul la clienţi şi rezolvat de sesizări, oameni care te aşteaptă sau cu acte de obţinut de pe la autorităţi, adică de la oameni care nu te aşteaptă. 😀

Păi e corect? Dacă venea după duminică o zi de joi, alta era situaţia. Joia e cea mai frumoasa zi din săptămână. Ce trebuia rezolvat urgent ai făcut luni, marţi sau miercuri şi dacă totuşi a rămas ceva pentru joi poţi amâna relaxat pentru  vineri, atunci când cheful de muncă e la cote maxime. 🙂

Continue reading Luni după duminică

Atunci când totul revine la normal

E luni şi toate reintră pe făgaşul normal.

E luni şi sediul firmei la care lucrez e tot acolo, cu tot cu personal. Asta-i de bine.  E luni şi campania electorală încă nu s-a terminat. E luni şi noi suntem mai optimişti ca altă dată. E luni şi avem încă rate la bancă. E luni şi muncitorii mei au plecat acasă, şi-au terminat treaba. E luni şi eu sunt mai bogată cu o floare, de fapt cu mai multe flori. Flori frumoase.

E luni şi frigul e mai aprig decât vineri, e luni şi sunt mai odihnită decât eram joi, e luni şi am mai puţine lucruri de pus la punct decât aveam miercuri, e luni şi nu-mi mai aduc aminte ce-am facut marţi. E luni.

E un nou început, e luni, e toamnă.