Zacusca e gata

E obligatoriu ca unul dintre mirosurile copilăriei să fie cel de zacuscă. Vinete coapte, ardei copt, roșii, ciuperci, o nebunie. Era casa noastră o mică făbricuță de făcut conserve pentru iarnă, și din tabloul acesta, pe lângă bulion, compoturi, zarzavat, gogonele și castraveciori murați, la loc de cinste stătea în fiecare an zacusca.

N-am să vă spun rețete și nici nu-mi iau angajamentul că peste ani, atunci când gospodăria noastră va fi în întregime pe mâna mea, obiceiul acesta se va păstra, dar deocamdă, an de an, noi facem zacuscă. Multă. Anul acesta ne-au ieșit aproape 60 de borcane. Cu toate astea, foarte puține dintre ele, poate două, vor prinde prima lună de iarnă. Mănâncă fetele mele de rup. În prima zi Iulia a mâncat 12 felii de pâine cu zacuscă. Adevărul este că e delicioasă. A pus mama în ea toate legumele pământului. Aproape.

Pentru că stăm la curte, o facem în curte. Pe pirostriile, care dacă mă întrebați pe mine arată hidos pe gresie. Parcă-s din alte timpuri și ceva nu se potrivește. Nu contează. Oala de 50 l (da, există, și stă la loc de cinste în pod) s-a umplut cu legumele tocate de robot. Da, cucoanele s-au adaptat, nimic nu se mai taie la mână, robotul e o unealtă modernă care-și face treaba și nu ia nimic din gustul legumelor.

Continue reading Zacusca e gata

Prețuri la piață sâmbătă dimineața

Pentru că am numai fițe în cap, am uitat de unde am plecat și pentru că n-am o piață în apropiere de casă, de când au apărut supermarketurile cumpar tot ce se poate de acolo, iar mărunțișurile care-mi lipsesc din casă când gătesc, le iau de la magazinul din colț, unde-s mai scumpe, dar le consider urgențe și mă consolez cu asta.

Sâmbătă dimineața însă, pentru că simțeam că n-am un buget de supermarket (la noi trebuie să fie ~ 400 lei) mi s-a făcut brusc dor de piața tradițională și-am mers la Delfinului.

Am luat așa: Continue reading Prețuri la piață sâmbătă dimineața

Murături, varză, ceva?

Pe  vremuri aveam balconul plin de conserve pentru iarna. Murături,  celebrele gogonele, gogoşari în oţet, gogoşari umpluţi cu varză tocată, castraveciori, zarzavat, compoturi, gemuri, dulceţuri, bulion, zacuscă şi evident butoiul cu varză.

Era lege. Toată lumea avea aşa ceva, dacă nu aveai balconul plin de astea, însemna că nu eşti om gospodar. Dacă la Crăciun puneai şi un borcan cu carne prăjită în untura porcului proaspăt tăiat, eventual fix în faţa blocului, ca să vadă vecinii, erai un fel de guru printre locatari. Desigur, se putea continua cu afumatul şuncii  într-un butoi, tot undeva in jurul blocului, dar asta e drept că se intâmpla mai rar. Deh, nu tuturor le place afumătura.

E adevărat că iarna nu prea aveai de unde lua aşa ceva şi era cam musai să-ţi faci aprovizionarea de cu toamnă. Iernile erau mai grele şi erau mai uşor de trecut cu cămara plină.

Continue reading Murături, varză, ceva?