Lucrătoarea

Femeia își găsise în sfârșit un serviciu bun. La Fabrica de lână pieptănată. Da, nici eu nu știam că există așa ceva. Sau exista. Lucra în schimburi, e adevărat, dar ce mai contează asta când ai stabilitatea unui loc de muncă, ai serviciul aproape de casă (își lua abonament pe o singura linie RATB) și tot ce avea de făcut la fabrică era să supravegheze o mașină mare și veche ce duduia din toate încheieturile (atunci când mergea) și prin care treceau mii de fire de lână.

În prima zi de serviciu un mecanic și șefa de tură i-au explicat ce are de făcut, trebuia să lege repede firele care se rupeau și să cheme mecanicul când intervenea vreo defecțiune la mașină. Simplu ca bună ziua.

În prima zi a legat ațe întruna pentru că cel puțin de trei ori pe minut se rupea o ață. A ajuns acasă epuizată și încrezătoare că mâine va fi totul mult  mai bine. N-a fost așa. E adevărat că ațele s-au rupt mult mai rar, dar asta pentru că mașina s-a defectat și mecanicul a întârziat foarte mult, pentru că avea și el mult de muncă. Din păcate nici zilele următoare situația nu s-a schimbat prea mult, mașina rupea ața mereu și se defecta de câteva ori pe zi, iar mecanicii nu mai apucau decât foarte rar să ajungă și la ea, celelalte lucrătoare îi solicitau și ele, așa că femeia noastră nu avea încotro și trebuia să aștepte. A aflat ea mai târziu că mecanicii aceia puteau fi stimulați cu ceva tărie și poate ar fi ajuns mult mai repede și la mașina ei, dar nu i se părea corect să procedeze precum colegele sale. Așa că aștepta…

Continue reading Lucrătoarea

Educația

În viață totul este efemer. Îți poți pierde casa, mașina, familia, îți poți pierde prietenii și multe altele, importante toate. Ceea ce nu-ți poți pierde niciodată este educația. Sigur investiția în ea ți-o vei scoate înzecit, no matter what.

Am fost un copil cuminte, silitor (ceva ce tinerii de azi numesc pe facebook – extraterestru). În clasa a V-a scriam compuneri pe care profesorul de română mă ruga să le transcriu  pe niște foi A4 pentru a le afișa la panoul școlii. N-am făcut-o niciodată. Nu pentru că n-aș fi vrut, dar aveam un scris prea urât (îl am încă) și nu aveam bani pentru a plăti pe cineva s-o facă în locul meu.

Nu concepeam să merg la școală cu temele nefăcute sau cu lectiile neînvățate, iar în vocabularul meu nu exista nota 8. L-am luat pe primul la licceu și-am înteles în scurt timp că va trebui sa mă obișnuiesc cu el. Liceul nu-i școală generală și profesorii de liceu au alte criterii de notare. Sau el puțin așa era atunci. Asta nu m-a făcut însă să renunț la a-mi pregăti lecțiile pentru școală cu conștiinciozitate și a încerca mereu ceva suplimentar. De a încerca să-mi depășesc cumva condiția.

Continue reading Educația

Lecţia de istorie

Ieri mândrele au avut de învăţat la istorie Participarea României la Primul Război Mondial, o lecţie de o pagină (istoria e mai scurtă în clasa a patra). Dupa ce au citit de două ori fiecare, m-au rugat să le pun întrebări din lecţie, să se verifice.

Prima întrebare: Unde a început Primul Război Mondial?

Iulia: În Europa Centrală.

Continue reading Lecţia de istorie

Azi am fost la scoala

Am fost la scoala ca pe vremuri. Am asistat la lectii, am luat pauza, tot ca pe vremuri. Acum, ca lucrurile nu mai sunt ce-au fost odata o stim cu totii, nu intru acum in amanunte.

Ideea este ca-s la fel de obosita ca atunci cand veneam de la scoala intr-un suflet, ii povesteam mamei dintr-o suflare cum a fost ziua si cadeam rupta de somn cel putin o ora doua. Ehe ce timpuri dom’le.

Acum ma doare capul si vreau sa fiu din nou copil. Vreau sa merg la scoala pe care am vazut-o azi si sa invat dupa metodele alea. Poate asa, cand voi avea din nou varsta de acum, voi fi mai inteleapta. 😀

Continue reading Azi am fost la scoala

Lecţiile şi aparatele dentare

În urmă cu o săptămână Iulia şi Sonia (mândrele mele) au intrat în posesia aparatelor dentare, menite să le alinieze dinţii şi să-i facă numai buni de arătat în reclamele la pasta de dinţi. 😀
Pe vremea mea era o ruşine să porţi aparat dentar, asta se datora, evident, lipsei de educaţie în domeniu, pe care o aveam nu numai noi copiii, ci şi părinţii noştri. Acum s-au mai schimbat treburile, cel puţin aşa gândeam eu zilele trecute când le vedeam pe fete insistând să-şi poarte aparatele la şcoală.
Regula este să le ţină în gură minim 12 ore zilnic, iar ideal ar fi ca intervalul acesta să fie acoperit noaptea. Nu domnule, ele o şineau una şi bună că vor să le poarte ziua. Din când în când mă întrebau dacă vorbesc cumva scâlcit, dacă înteleg eu când citesc ele cu voce tare şi aparatul pe dantură. Adevărul e că fiind la început nu-s prea obişnuite şi cam stâlcesc cuvintele.
Sonia mi-a zis că o colega i-a spus într-o zi: “Îţi spun ceva, dar te rog să nu te superi pe mine, cu aparatul asta în gură arăţi ca o tocilară.”  Bineînţeles că copilului i-a crescut inima, pentru că ea nu-i nici pe departe tocilară. 😀
Azi aşa, mâine aşa, a trecut timpul şi mie chestia asta cu aparatul purtat la şcoala nu-mi convine. Ele n-au cum să-şi mănânce sendvişul, nici apa nu prea pot să bea, aşa că trebuia să le conving că nu-i ok ce fac.
Aseară încercam să le ţin polemica despre subiect şi la un moment dat îmi dau seama de situaţie: vor să ţină aparatele pe dinţi la şcoală pentru că, de când le poartă în clasă, doamna învăţătoare nu prea întelege ce spun ele şi evita să le întrebe la lecţii. 😀

Oare de ce copiilor le merge mintea numai la prostii?

Ne pregatim de scoala

Saptamana viitoare incepe scoala. Sonia si Iulia incep clasa a III a. Si-au luat deja rechizite, si abia asteapta sa-si revada colegii, sa vada daca le-au schimbat invatatoarea ( in clasa I au avut o invatatoare, in a doua alta invatatoare, deci ne-am obisnuit 😀 ) , sa afle ce materii noi or sa fie, etc. Daca anul asta or sa fie foarte bune la vara pot merge la Disneyland, cine stie.

De o saptamana s-au apucat ( la insistentele noastre evident 😀 ) sa citeasca basme si povesti, sa faca exercitii la matematica si sa invete cate ceva la franceza. O sa ziceti ” vai ce copii buni!” , ei lasa ca nu-i chiar asa. Toata vacanta au rezolvat  doar cateva probleme simple de clasa I si ele ziceau ca au lucrat la matematica 🙂 . Mi-e frica sa nu uite si putinul pe care l-au invatat pana acum.   

Ieri Iulia imi spunea ca abia asteapta sa vina 15 septembrie. M-am bucurat,  zic macar  in primele zile sa o tina entuziasmul. Si apoi ea continua  …. ca atunci incepe un serial nou foarte interesant 😀 . Deci nu.

Continue reading Ne pregatim de scoala