Cât timp fetele sunt plecate la bunici, nu vă imaginați că stau acolo de capul lor. Adica, printre altele, au un program, bine stabilit de acasa, de lectură și exerciții la matematică. Și-au organizat ele treaba împreună cu mamaie și tataie, astfel încât o zi să lucreze la matematică și una s-o dedice lecturii. Nice, mature!
Ieri, ziua de lectură, vorbesc cu ele:
– Sonia, ai citit azi ceva?
A venit vacanța cu trenul de Franța! Nu, nu plecăm în Franța. Cel puțin nu anul acesta. Și nici n-a venit vacanța pentru noi, ăștia mari (deși eu cam sunt în vacanță tot timpul 😀 ). Ca toți elevii din Romania, de azi fetele au intrat oficial în vacanță.
Ah, vacanța de vară, ce dor îmi e de lunile alea trei de altădată, în care fiecare zi era o bucurie, începea la ce ora voiam noi și se sfârșea la ce oră ne striga tata de pe balcon la noi să venim acasa, cu o ușoara urmă de reproș că nu-l ascultam niciodată când ne spunea ca la 20.30 să fim în casă. Ieri la ora aia Iulia mea abia mă întreba dacă poate ieși pe stradă cu bicicleta. 🙁 Cum nu prea mergeam în vacanță cu cortul, ne încropeam noi unul care să ne ferească de soare, în gradinița din spatele blocului, și ne petreceam acolo toată ziulica jucând cărti sau făcând îmbrăcăminte pentru păpuși. Asta când nu ne duceau ai mei la țară la bunici, unde era pentrunoi raiul pe pământ. Aveam Buzaul (râul) la două case de bunica și fix când era soarele mai arzător noi ajungeam pe malul apei la scăldat. Nu plecam de acolo decât atunci când ni se lipeau burțile de spate de foame și parcă și atunci plecam c-o părere de rău alinată doar de faptul că dupa ce aveam să ne potolim foamea, ne vom întoarce pe mal, fie la pescuit, fie la prins fluturi. Da, eram niște mici ucigași, aveam o plăcere nebună să prindem fluturi, alergam mai ales după cei mai frumos colorați. Azi nu înțeleg aceasta îndeletnicire, nici măcar nu-i puneam într-un insectar ceva, pur și simplu îi aruncam, dupa ce-i întorceam pe toate părțile și vedeam cum culorile lor se curăță în palmele noastre. Culmea e că nici bunicii nu ne opreau din activitatea asta, nu tocmai creștinească.
Cum și fetele mele vor să le duc la bunici, la țară, le-am promis că vom merge săptămâna viitoare, iar până atunci abia reușesc să le țin departe de bălăceală între orele 11 și 16. Au o mini-piscină în care apa le ajunge până la brâu și sunt ca niște pești, vor numai în apă, numai în apă. Norocul lor e că nu prea răcesc și chiar dacă părul le e ud aproape toată ziua, n-am avut probleme până acum.
La noi în casă se joaca Wii. La greu. Am o cutie din aia mare de la Ikeea plina cu DVD-uri cu jocuri. N-am mai jucat ceva pe computer de nu mai ştiu când. Pentru ca Wii-ul are doar două telecomenzi şi noi suntem mai mulţi, ne-am gândit să găsin o alternativa la el, mai ales că vine iarna şi serile sunt lungi şi geroase.
Acum o săptămână am fost în vizită la nişte prieteni, care tocmai îşi luaseră un joc pentru calculator. Nu mai reţin cu ce era dar am sesizat că oamenii aia de pe ecran, nu se mişcau în reluare, ca la orice joc pe computer pe care eu îl ştiam. Imaginea era incredibilă şi totul părea real. Cam aşa:
Maroco. Imi suna cunoscut si imi aducea aminte de niste betisoare, dar nu-mi aminteam cum se joaca. A fost de ajuns sa vad cutia cu bete si sa-mi amintesc, de serile din copilarie, cand jucam cu parintii la inceput si apoi si cu prietenii nostri, MAROCO. Doamne ce mai alunecau betele alea pe musamaua din bucatarie 😀
Aproape tot week-end-ul s-a jucat maroco, la noi in casa. Si nu au jucat doar copiii, ci si noi astia mari. Inca spre sfarsit, copiii s-au saturat si parintii au ramas sa se joace in continuare.
Va amintiti? Beţigaşele de diverse valori, se strâng în pumn, se bat bine şi se lasă brusc să cadă pe masă (sau pe orice altă suprafaţă tare, fără denivelări). Apoi, participanţii vor încerca pe rând să scoată cât mai multe beţigaşe din gramada, în aşa fel încât să nu mişte nici unul dintre beţele vecine celui pe care vrea să-l scoată.
Aseara in Laser Maxx a fost aglomerat. A fost prima intalnire de anul acesta, a bloggerilor jucatori ( si nu numai), la o partida, doua, trei de Laser Tag. Pentru ca invitatia lui Etherfast si a lui ciops era pentru toata lumea, am mers si eu cu Sorin sa-i cunoastem pe baieti ( si fete) si sa ne si distram un pic la joc. A fost fun, palpitant, obositor, interesant. N-au venit toti cei anuntati, dar au fost acolo pe langa organizatori, Sandossu, Irinel, Dana, Simona, Miruna, Ligia, Adi Popescu, Lucian, BabyRacy , Bogdan, Sorin, Ionut, Bobe, Cristian, Raluca, Cosmin, Ionut Oprea, Maniak, Toto, Pirlok , swaMp ( daca am uitat pe cineva va rog lasati un link si se rezolva). In total am fost fo 30. Baietii au fost buni, dar si fetele s-au tinut aproape. Eu am reusit sa fac 1650 de puncte, ceea ce nu-i rau pentru o fata incepatoare 😀 . Jocul e foarte misto, e super pentru o iesire in oras cu gasca. In pauze s-a jucat fusball si hokey. S-au facut poze multe pe care o sa le puteti vedea imediat ce se va gasi un om bun care sa le publice 😀
Mi-a facut mare placere sa va cunosc pe toti si sper sa ne vedem si alta data.
Hai gata, ca v-ati distrat destul, acum va rog sa va vedeti de treaba 🙂 , nu inainte de a ma saluta evident.
We, adică noi, cei care vor să se relaxeze după o zi istovitoare la muncă, la şcoală sau pur şi simplu vor să se distreze împreună cu câţiva prieteni . Pentru că Wii reprezintă o schimbare fundamentală de filosofie în ceea ce priveşte rolul unei console în viaţa de zi cu zi. Încă de când desfaci ambalajul îţi dai seama că Wii este “ceva” diferit. Dacă stai şi te uiţi la ea atent, ai putea spune că e un DVD-ROM extern. Doar logo-ul ATi de pe lateral îţi sugerează discret ce se ascunde de fapt în cutia minune.
Acum aproape o luna Adriana (cumnata mea) i-a povestit lui Sorin cum se distreaza ei seara cu ajutorul consolei Nintendo Wii. Sorin si-a dat seama ca auzise de consola dar nu stia prea multe despre ea si a inceput sa se informeze. In cateva zile stia tot ce era de stiut despre consola si avea si aproape 10 DVd-uri cu jocuri pentru Wii.
Apoi a inceput: “ Vrei sa ne luam si noi Wii” , “ Ma lasi sa-mi iau si eu Wii”, “ o sa-ti placa si tie”, “ te rog, hai sa ne luam si noi”, “ o sa le placa si la fete” etc. Eu nu si nu. Ca nu avem noi timp sa ne jucam, ca avem alte console pe care nu le folosim (e adevarat, nu avem PS3 dar in rest le avem pe toate), ca pretul e prea mare, etc.