Tag: Hala laminorul

Jurnal de consilier local – săptămâna 167

Uite că a venit și 2024, anul acela la care ne raportăm încă de la începerea mandatului de consilier.

Avem timp, am spus în 2020, când o alianță decentă în consiliu a început să pună întrebări, să ceară argumente, să oprească din risipă, să obține devize și termene de execuție, să direcționeze bani către oameni, să oprească risipa, să propună proiecte, să facă consultări cu cetățenii pe bune, să facă ședințele de consiliu cu adevărat publice.

Asta până la momentul când au murit 2 oameni, primarul, care i-a trimis la moarte, s-a spălat pe mâini și a continuat ilegalitățile ca și cum nimic nu s-a întâmplat, moment care a coincis cu ruperea alianței cu PNL-ul, dictată inițial acestora de la nivel înalt și îmbrățișată de majoritatea lor imediat. Asta pe mine, ca om care am intrat în politică fără să se gândească că șefii partidului o să-i spună la un moment dat să facă lucruri în care el nu crede, m-a șocat. Cum un om (mai mulți, dar vorbim generic) care până ieri avea aceleași idei ca și mine, voia ca lucrurile să se desfășoare corect, legal, aștepta sau căuta răspunsuri la aceleași întrebări ca și noi, peste noapte (practic de la o ședință la alta) s-a gândit că nimic din toate astea nu mai contează și votează tot, cot la cot cu PSD-ul, fără să întrebe nimic, fără să-l mai intereseze că oamenii l-au trimis acolo ca să oprească jaful, nu să-l continue, ca o păpușă fără creier care e mânuită de niște sfori invizibile. Așa ceva eu n-am crezut că se poate întâmpla, cel puțin nu cu niște politicieni relativ tineri și educați. N-am crezut! Au trecut însă aproape 4 ani și acum știu. Dar ca să fiu corectă până la capăt, trebuie să spun că au existat și excepții. Jos pălăria pentru ei, sunt niște oamenii cu principii și coloană vertebrală care au sfidat linia de partid și au gândit în continuare cu capul lor, indiferent de consecințe. Dar ceilalți…

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 167

Jurnal de consilier local – săptămâna 163

Nu știu dacă v-am mai spus în anii trecuți, dar pentru mine luna decembrie este despre copt chestii în cuptor (efectiv am niste fursecuri pe care le fac non stop), muncit mai mult decât de obicei, curățat și împodobit casa și curtea cu tot felul de crengi, crenguțe și lumini, terminat și livrat cele mai mari comenzi din tot anul, căutat cadouri pentru ai noștri, fie că vorbim de familia de acasă, familia de la serviciu sau familii care chiar au nevoie de o mână de ajutor în plus. Așa că din toate punctele de vedere de mai sus, ne-am pus pe treabă.

Luni – E început de lună la serviciu și facem planuri despre cum să terminăm totul, cum să nu avem sincope în aprovizionare și cum să reușim să mulțumim toți clienții, care vor toți acum sau ieri terminate comenzile. Imediat după prânz intru în două ședințe de CA-uri la școli, se aprobă elevi la burse, concedii pentru personal și răspunsuri de cereri care mai de care mai interesante de la părinți. Voi știți că și aici în capitală există părinți care refuză să-și trimită copiii la școală? Nu, nu vorbim de cei care aleg o variantă de învățământ alternativ, nu. Și nici nu vorbim de familii care n-au posibilități să-și trimită copiii la școală. Pur și simplu îi țin acasă. Aici datoria școlii e, după ce epuizează toate încercările de a se înțelege cu părinții, să sesizeze Protecția Copilului și aceasta să ia măsuri în ceea ce privește educația copiilor respectivi.

Marți – Am aflat și eu datele despre elevii României la testele PISA date anul trecut. Testele Programme for International Student Assessment (PISA) sunt examene standardizate, care se dau acum în 81 de țări în același timp, o dată la trei ani și la care participă elevi de 15 ani. În cazul României, în 2022 au fost 11 mii de elevi din clasele a VIII-a și a IX-a, din urban și rural care au participat la teste. Practic se testează cunoștințele, deprinderile și aptitudinile dobândite până la această vârstă și reflectă abilitatea elevilor de a continua să învețe de-a lungul întregii vieţi prin aplicarea a ceea ce au învățat în școală și în afara acesteia. Rezultatele arată că stăm foarte prost dacă ne raportăm la Europa. Diferențe între rezultatele din 2018 și 2022 pentru noi  nu există. Specialiștii spun că avem un sistem de educație depășit si rezistent la schimbare. Nu-i ca și cum noi, nespecialiștii, nu vedem asta. Dar la ce ne folosește că vedem? Vă las link către un articol care mie mi s-a părut bun legat de acest subiect. Pe primele locuri în lume sunt țările asiatice, cum era de așteptat, Singapore, China, Coreea și Japonia. Iar dacă vorbim de Europa, avem în frunte Estonia, Irlanda și Finlanda. Ultimele locuri nu vă spun cine le ocupă.

Continue reading Jurnal de consilier local – săptămâna 163