Cum stiu ca mi se potrivește un parfum

Sunt o iubitoare de mirosuri frumoase. Bine, n-am întâlnit încă oameni care să nu fie. Acum, ce mi se pare mie frumos nu e obligatoriu să fie pe placul oricui, pentru că, nu-i așa, gusturile nu se discută. Dar sigur că mai toți ne ghidăm după niște reguli atunci când ne alegem parfumul.

gloria-vanderbilt-vanderbilt-eau-de-toilette-pentru-femei___3Primul meu flacon cu aromă mirositoare pe care mi-l amintesc și pe care l-am folosit ani la rând a fost Vanderbilt. Eram studenta. Mi l-a recomandat o prietenă, a spus că l-a mirosit și a dus-o cu gândul la mine. L-am luat. Sticluța mică plină de colonie gălbuie pe care purtam în geantă îmi părea, precum cavalerii veniți să salveze prințesele răpite de zmei sau balauri în basmele românilor. Flaconul de Gloria Vanderbilt îmi devenea aliat în zilele în care plecam în grabă și uitam de parfum. Interiorul mașinii mele se impregna cu arome discrete orientale de iasomie și scorțișoară, iar pielea mea îmi aducea toată ziua iz de vanilie și ananas în simțuri. Nu-i un parfum scump, așa cum nici merele nu-s scumpe, dar din toate fructele din lume, dacă ar fi să aleg unul singur l-aș alege pe el. Pe măr. Parfumul mi l-am recumpărat acum, din nostalgie, după mulți ani de la recomandarea prieteni mele, când l-am găsit pe elefant.

Bineînțeles că de-a lungul timpului mi-am adăugat în ”portofoliu” o mulțime de alte variante de parfumuri. Am avut mereu niște criterii după care m-am ghidat în alegerea lor și n-am dat niciodată greș: Continue reading Cum stiu ca mi se potrivește un parfum

O zi din viața unui extraterestru- seara

După ce și-a petrecut dimineața citind, Fant și-a continuat lectura și după -amiază, a terminat Triumful prostiei pe care l-a găsit extrem de interesant, îl memorase deja, dar se simțea în continuare ca un tocilar din clasa lui Greg, puștiul din Jurnal unui puști. Știa tot, dar nu înțelegea nimic și nu-și dădea seama de ce, pentru că el era un tip deștept sau cel puțin așa era până ieri. Azi se întâmpla ceva ciudat, începea să-și piardă din abilități.

Fant face un semn spre monitor și Jena apare ravisantă pe ecran, spunându-i plină de gingășie că în seara asta va începe călătoria lor pe Pământ.

Nu vreți să știți cum se îngrămădeau întrebările băiatului în capul său, e el suficient de pregătit? Cum adică a lor? Cum adică în seara asta? Cum…

Continue reading O zi din viața unui extraterestru- seara

O zi din viața unui extratestru- prânzul

Dimineața a trecut repede și cuprins de curiozitate, Fant uită definitiv de omleta apetisantă (pentru noi, nu pentru el) și se apucă să memoreze Jurnalul unui puști. Parcurse primele 50 pagini într-o secundă și ceva și își dădu seama că asemănărilele dintre el și băiețelul din carte se opresc la înfățișare, tipul din carte se credea deștept, dar nu avea succes la fete, iar Fant n-ar fi vrut sub nicio formă să nu aibă succes la pământence, practic el de aceea acceptase această călătorie spre Pământ, pentru că își dorea foarte mult o prietenă reală. La ei pe ORTNAFELE nu existau decât foarte puține fete, iar  băieții le puteau întâlni abia după ce împlineau 25 ani. Singura fată cu care vorbise Fant vreodată era Jena, dar ea nu reprezenta decât un chip și-o voce dintr-un computer.

Spre uimirea Jenei, Fant aruncă cartea și cere altceva. Nici el nu știe ce, dar știe că-i  inteligent și nu vrea să fie luat de prost de către pământeni , așa cum a văzut că i se întâmpla puștiului din jurnal. Nu, el se va feri de asta odată ajuns acolo, așa că-i cere asistentei sale o carte care să-l ajute în acest sens.  Jena răsfoiește virtual libraria Elefant (îi plăcea ei asta că nu trebuia să-și bage adresa complicata de cate ori comanda o carte și găsea aici aproape orice titlu de la o mulțime de edituri) și dă peste Triumful prostiei: mic tratat despre prostia inteligenței. Fata scanează rapid  cele 192 pagini și își dă seama că este exact ce își dorește Fant. Comandă cartea și îl anunță că imediat după masa de prânz o va primi.

Jena, chiar dacă era doar o fată virtuală, nutrea dorința de a-l însoți pe Fant pe Pământ, fie și numai pentru a vedea de aproape pomii înfloriți sau zăpada cu care pământenii se lăudau atât în fotografii. Nu-i spusese încă lui Fant, dar avea și un plan cu ajutorul căruia ar fi reușit să-l însoțească. Deocamdată voia doar să fie la curent cu felul în care băiatul se pregătea pentru călătorie, așa că-l întrebă arătându-se îngrijorată:

Continue reading O zi din viața unui extratestru- prânzul