Tag: copii

Copiii…..

Acum că şcoala a început, am cunoscut noua învăţătoare, am avut şi prima şedinţă cu parinţii, să vedem impresii….

Învăţătoarea e nouă în scoală, nouă în Bucureşti. Moldoveancă. Moldoveancă bună. Prea bună.  Ăştia mici i se vor urca în cap dacă nu ia mă suri urgent. Sau poate nu, vom vedea.

Sunt foarte încântată de faptul că le dă teme obligatorii pentru acasă doar câteva exerciţii şi pentru cine doreşte,  câteva în plus. Să-i vezi pe ăştia mici cum se întrec care mai de care să-şi scrie şi tema suplimentară. N-aş fi zis…

Continue reading Copiii…..

Concediu

drumuriPentru că tusea nu vrea să cedeze, pentru că fetele au început şcoala şi vreau să le obişnuiesc cu un nou program, pentru că vara asta nu prea m-am odihnit, mi-am luat concediu.

Sper ca zilele sa treacă greu de tot, pentru că mi-am propus să fac, multe, multe lucruri şi aş vrea să am timp pentru toate.

Mă duc să-mi iau fetele de şcolă, pe jos. Asta e una din marile lor dorinţe. Să vină mami pe jos (ok, o să mă duc cu bicicleta azi) şi să ne întoarcem încet acasă.

Continue reading Concediu

Copiii cresc

doua ramuri

A fost o dimineaţă de septembrie  ca oricare alta, pe care  gălăgia copiilor din curtea şcolii au transformat-o în prima zi de şcoală pentru unii şi începutul unui nou an şcolar pentru ceilalţii.

Când cei mici au intrat în şcoală pe sub florile ţinute cu mândrie de către cei de clasa a-IV-a, printre care cu mare mândrie vă spun că se află şi mândrele mele, Iulia şi Sonia,  mi-au dat lacrimile. Nu numai mie, erau acolo mulţi ochi în lacrimi. De mult n-am mai trăit o emoţie aşa puternică care să să-mi aducă pe faţă lacrimile de fericire. Lacrimile de necaz au mai fost. 😀

Continue reading Copiii cresc

Copiii si sportul


Laura Paussini – Se Fue
Asculta mai multe audio Muzica

Am văzut în dimineata asta un grup de copii cu echipamentul de sport în ruxăcele şi cu o voioşie pe chip, pe care n-am mai vazut-o de mult la oamenii de pe stradă, fie ei chiar şi copii. Ăştia mici de azi se duceau probabil la antrenament. Mi-am amintit atunci cu plăcere şi multă, multă nostalgie……

O fetiţă de grădiniţă făcea sport. Gimnastică. Profesoara stătea cu ea în bloc, o văzuse la joacă cum o imita pe Nadia şi Teodora şi s-a gândit că-i păcat să nu facă acrobaţiile alea într-o sală echipată corespunzător. Cariera ei de gimnastă a durat trei ani, fară competiţii, fară premii, doar cu antrenamentele şi câteva spectacole demonstrative.

Continue reading Copiii si sportul

Sonia are un copil imaginar

Soniei ii plac foarte mult copiii. Cand era mai mica ii spusese bunica ca a fost adusa de barza. Intre timp s-a mai documentat, a mai vorbit cu mine, cu sora ei, cu alti adulti chiar, si a ajuns la concluzia ca ei, copiii, se nasc. Stie acum, aproape exact, cam cum sta treaba si cu o saptamana in urma si-a pus in gand sa aiba si ea un copil, intrucat eu nu mai vreau sa-i fac o fratioara pe care sa o plimbe cu caruciorul pe strada, asta fiind distractia suprema a unei surori de 10 ani.

Am uitat sa va spun ca are un babyborn (o papusa,  pe care o hranesti si evident o schimbi) caruia ii cumpara pampers de la magazin. Doua pe zi. Numai ca acum e criza si nu prea mai face ea rost de bani pentru scutece prea usor, asa ca vrea un copil imaginar. Mi-a spus: “Mami, un copil imaginar e mult mai usor de crescut. Plange doar cand vreau eu si nu face pipi niciodata.”

In urma cu doua seri, vine Iulia plangand, ca sora ei nu o lasa sa doarma la ele in camera. Intreb: “De ce? ”

Continue reading Sonia are un copil imaginar

Ce mai fac fetele?

Pentru ca multa lume ma intreaba : “Si fetele, ce mai fac fetele acum in vacanta?”, hai sa va mai spun cate ceva din aventurile lor din ultimele zile.

Atunci cand nu e ziua nici unui copil de prin vecini, deci nu-i rost de nici o sindrofie, Sonia si Iulia isi umplu timpul ca orice copiii normali zic eu, cu plimbatul pe role, pe bicicleta, se joaca tarile cu ceilalti copii sau inventeaza jocuri impreuna cu verisoara lor Aida, care-i o minune de copil, plina de viata si de idei nastrusnice. Zilele trecute aveau fiecare cate un telefon de jucarie si incercau sa salveze lumea  forman 123 pe tastaturile alea. 😀

Au invatat si sa dezlege rebus, desigur la nivel de copii de clasa a IV a. Citesc povesti, se uita la desene si asculta muzica. Zilele trecute, a fost ziua mamei unei prietene de-a lor si impreuna cu fetita in cauza au invatat cateva melodii pe care le-au cantat in fata sarbatoritei. Le-am intrebat cum a fost si mi-au spus ca n-au cantat decat un cantec, pentru ca mama sarbatorita a inceput sa planga cand le-a ascultat si ca sa nu se emotioneze femeia si mai mult, s-au limitat la o melodie. 😀
Continue reading Ce mai fac fetele?

Mathias

rilaAnul trecut pe vremea asta se nastea Mathias, nepotelul meu drag, pe care inca nu l-am vazut in carne si oase. Trebuia sa-l intalnesc pentru prima data saptamana care vine insa  din cauza unor intamplari nefericite venite in cascada nu mai pot veni. 🙁  

Mathias locuieste impreuna cu parintii lui, Cristina si Mihai,  in Belgia.  Povestea lor este una foarte interesanta si am scris-o  anul trecut.

In ziua in care i s-a nascut baiatul, Mihai a plecat sa-i cumpere minge de fotbal. Acum are mai multe. 😀

Continue reading Mathias

O seara obisnuita

Pentru ca mi s-a stricat calculatorul acasa, nu mai pot sa va arat desene. Ele insa sunt. 😀

Pana se repara si voi putea scrie ceva acasa,  sa va povestesc  despre  o seara obisnuita in familie dupa o zi petrecuta la un job decent. Nu va asteptati la cine stie ce ca am zis obisnuita.

Daca-i un job decent, pentru care ti-ai tocit coatele pe bancile scolilor, te solicita doar pe parcursul zilei si iti mai ramane timp sa treci in viteza in drumul spre casa pe la minimarket, sa iei cate ceva  proaspat pentru cina cu familia. Aceasta din urma  formata in cazul nostru din mama, tata si doua fetite de 10 ani.
Odata ajunsa  acasa  in fata  ta se dezvaluie raiul pe care cu truda ti l-ai amenajat, transformat peste zi fara prea mult efort  in iad, de copiii pe care ai vrut sa-i educi perfect  din punctul tau de vedere si ei au iesit perfecti din punctul lor de vedere. Citeste mai departe

Bucurie mare

Azi e vinerea cu pricina. Ma duc sa-mi vad parintii sa iau o gura de aer curat si cel mai important, sa-mi iau felele acasa de la bunici.

Au fost plecate o luna de zile. Este cea mai mare perioada in care au stat ele fara parinti  si mai ales parintii fara ele. 😀

Imi zicea Iulia la un moment dat in perioada asta: “Mami daca ti-e dor de mine, vezi ca am o poza pe birou la mine in camera.” 🙂 Abia astepta sa le vad mai ales ca mama imi spune ca au crescut intr-o luna cat alti copii intr-un an….

Continue reading Bucurie mare