Luăm și noi o hotărâre?

Oricât aș fi împotriva dictaturilor, nu pot să nu observ că atunci când un singur om este responsabil de o decizie, aceasta este luată mai ușor și cu mai multe șanse să fie una bună, fie și numai prin prisma faptului că nu-i întârziată.

Oserv în jurul meu că oamenii sunt din ce în ce mai reticenți în a-și asuma responsabilități, cu atât mai mult cu cât fișa postului nu le-o cere. Este mult mai bine să ne ferim să facem alegeri, să-i lăsăm pe alții să le facă și, dacă ceva merge prost, să sustinem sus și tare că nu noi am hotărât asta. În ochii mei întotdeauna vor fi cu cel puțin o treaptă mai sus cei care iau decizii proaste și își asumă asta, față de cei care nu iau nicio decizie. Sunt, evident, mult mai sus decât aștia doi, cei care iau decizii bune pe care și le asumă.

Iar m-am pierdut în amănunte, ce vreau eu să zic este că nu-mi plac locurile în care deciziile sunt luate de un comitet în care nimeni nu are ultimul cuvânt. Cel puțin nu în branșa noastră.

Continue reading Luăm și noi o hotărâre?

Multe, multe comenzi

Și toate cu termen scurt de predare. Prevăd vreo zece zile fără de odihnă, tocmai ce ne-am dat seama că dacă vrem să terminăm la timp comenzile, va trebui să nu ne mai oprim din muncă. Ușor de zis, greu de făcut, că vorba aia, oameni suntem.

Lăsând gluma la o parte (știu, trebuia să fi zis o glumă ca să pot baga expresia asta), vom lucra zilele astea în același timp veste, hanorace, portfarduri, șepci pentru misionarii din deșert (da, există), cămăși sârbești, șorturi și geci. Toate în cantități pornind de la patruzeci și ajungând la unele dintre ele (ok, la unul) la peste zece mii. Că trebuie să fie totul gata în zece zile v-am mai zis, așa că aș face bine să mă duc în atelier să dau o mână de ajutor că de data asta chiar nu știu pe unde vom scoate cămașa.

A, și fix acum am hotărât că nu mai e bună masa de croit pe care o avem, așa că vreau să-i schimb blatul. Azi.

Continue reading Multe, multe comenzi