Tag: cafea

Cum sa bei cea mai bună cafea la birou

Nu-ș cum se face că toată lumea zilele astea vorbește de cafea. Până și copilul Sonia (care mai are 40 de zile si împlinește 18 ani), adoră cafeaua, dar numai la altcineva în cană. A încercat ea câteva variante prin diverse cafenele, dar nu a găsit varianta care să-i și placă. În fine, cafeaua e bucuria dimineților (mai ales a celor de luni) așa că aș vrea să enumăr câteva variante pentru a mă asigura că toată lumea își bea cafeaua preferată chiar și la birou. Sau mai ales la birou.

  • Cea mai  sigură variantă e aceea de a-ți face tu singur cafeaua acasă, exact așa cum îți place ție, bănuiesc că măcar acasă ți-ai creat toate condițiile pentru a bea the best of coffee for you. O torni într-un termos (sunt milioane de modele de astfel de termosuri, de unde trag concluzia că mai multă lume gândește ca mine, cea mai bună cafea e aia făcută acasă la tine), și-o ai cu tine de când ai ieșit pe ușă și până pleci de la birou, mă rog, când pleci ai doar termosul gol, dar e important să-l ai, mâine e o altă zi și chici ce, ai să vrei din nou cafea.
  • Pe vremea când mergeam eu la birou (nu că acum n-aș merge, dar nu prea îmi vine să zic asta atunci când fac fix 15 pași mici din casă până la firmă), aveam acolo o doamnă drăguță care pe lângă faptul că ne curăța birourile și avea grijă ca totul să strălucească de curățenie, ne făcea în fiecare dimineață o cafea super-bună, de mirosea bucătăria firmei zi de zi de mai mare dragul. So, să facă altcineva cafeaua pentru tine în fiecare zi de muncă nu-i rău deloc, ai scăpat de grija asta, dar trebuie să aștepți să ajungi la birou pentru a putea lua o gură de cafea.
  • Îți cumperi o cafea în drum spre serviciu. Dap, pe vremuri vedeam asta doar în filme, acum văd cum o mulțime de oameni din jurul meu o pun în practică, așa că varianta cu cafeaua cumpărată nu-i una rea.  Recunosc, mi-ar plăcea și mie să intru în fiecare dimineață  în cafeneaua preferată, să-mi iau din aerul acela parfumat energia pentru toată ziua de lucru ce urmează, chiar dacă varianta poate fi una costisitoare, mai ales dacă bei ca mine aproape 300  de cafea pe zi. Însă nu toți aveam cafeneaua asta în drum, așa că s-o lăsăm celor privileiați și să ne gândim la ală variantă.
  • Există desigur posibilitatea ca firma la care lucrezi să aibă un automat de cafea (nu din cele la care bagi bani ca să-ți obții cafeaua, alea intră la varianta de mai sus, ne cumpărăm cafeaua în fiecare dimineață). Mă refer la un aparat din acesta, la care apeși singur pe butoane și obții o cafea pe care n-ai cum să n-o iubești, mai ales că, dacă se termină, mai apeși o dată și-ți umpli iar cana. Bine, există o mulțime de variante de aparate de cafea, pentru toate buzunarele cum ar spune un prieten, e bine să știm că ele există și avem de unde alege. Eu aș opta pentru varianta asta la orice oră. Chiar dacă conducerea firmei în care aș lucra nu ar lua o inițiativă în acest sens, cred că într-un birou cu (să zicem) 15 oameni, am putea, practic, să punem fiecare cca. 200 lei o singură dată și am avea la serviciu un automat de cafea foarte bun, și-am bea zilnic o cafea caldă, cremoasă, aromată și exact așa cum ne-o dorim.

Continue reading Cum sa bei cea mai bună cafea la birou

De-ale casei

Mă trezesc dimineața. Atât cât pot mă țin de cuvânt. Uneori scriu, alteori, cum a fost azi de exemplu, n-am chef. Îmi fac cafeaua fără să dau drumul hotei pentru ca aroma ei să pătrundă și în cel mai îndepărtat colțal casei.

Intru în baie să fac un duș scurt așa, de vineri dimineață, dar am de gând să-mi săpunesc și capul să mai sperii din pureci. Dau drumul apei și curge direct de 35 grade cât îi spune bateria simandicoasă cumpărată dintr-o excursie în Belgia. E nemțească. Mă întorc cu ochii pe jumătate închiși și caut un șampon pe raftul cu de toate. Ar trebui să fie multe. Vreo 4. La noi aproape fiecare are altă preferință la șampon. Nu-i niciunul. Mă șterg la ochi și mă mai uit o dată. Nimic. Nada. Niente. Nothing. Erau pe rafturi geluri de duș de toate felurile, erautretamente de păr, balsamuri, uleiuri aromate, scrob, mai puțin șampoane.

Nu mai devreme de sâmbăta trecută am luat cu mâna mea din supermarket două șampoane noi, dar nici cele vechi nu erau terminate. Unde naiba sunt? Și atunci mi-am amintit. Mi-am amintit că am două fete certate cu dușul. Nu în sensul că nu se spală, ci în ideea că nu-l folosesc. Ele preferă cada și cum noi adulții nu prea mai avem timp s-o folosim, e toată numai a lor. Le uită Dumnezeu în cadă câteva ore în fiecare seară. Când iese una intră cealaltă așa că dacă ai trebă seara în baia de sus, n-ai avut noroc. Revenind la șampoane, am înțeles cine-i hoțul.

Continue reading De-ale casei

Nu mai am cafeaaaa

Ok, mai am câteva capsule de expresso, dar mi s-au terminat proviziile și nu doar cele pe care le-am primit odată cu micuțul Tassimo, ci și cele cumpărate de mine de pe la Metro, Cora, Auchan (în jur de 20 lei 16 sau 8 porții de cafea) sau de pe unde ma mai duce pe mine interesul. O să ziceți, frate, da câte cafele bei tu? Heheh, de ce mi-a fost frică n-am scăpat, nu eu le beau pe cele mai multe, ci prietenii și familia, care s-au abonat cu toții la Tassimo. Mai că-mi vine să-i pun parolă.

Hai mă că exagerez, nu-i chiar așa rău ca atunci când îți vine poftă de-o cafea să-ți poți face printr-o apăsare de buton, atunci când ți se umple casa de prieteni să-i poți servi pe fiecare cu ce fel de cafea dorește și să știi apoi să aplanezi conflictele care se iscă, că de ce aia are mai multă spumă, de ce ailaltă are lapte și a mea nu are, cum de aia e în trei nuanțe de maro, chestii din astea.  Eh, dacă am fi avut toți aceleași gusturi ar fi fost mult mai simplu pentru mine, dar așa…

Cel mai mișto e că acum cei mai mulți dintre ei vor să aibă un Tassimo al lor și au de gând să-și cumpere. Hehe, abia aștept să merg și eu în vizită la dumnealor. 😀

Continue reading Nu mai am cafeaaaa

Cum păstrăm cafeaua

Pentru că m-am trezit cu gândul la cafea, mi-am făcut rapid un cappuccino şi m-am apucat de scris.

Îmi place mirosul de cafea proaspăt măcinată de mor. Şi nu cred că doar mie îmi place mult, erau oameni la magazinul de unde luam cafeaua care spuneau că miroase foarte bine şi mă întrebau dacă nu cumva vreau să-i invit la cafea. 😀 Problema mea e ca odată ajunsă cu cafeaua acasa, aceasta deja îşi pierduse din intensitatea aromei. Nu de tot, dar nu mai mirosea ca la magazin. Ce să fac ca până atunci când ajung eu să-mi prepar cafeaua, aceasta să nu-şi piardă de tot proprietăţile? Asta mă întrebam tot timpul.

Toată lumea ştie că e infinit mai indicat să păstrăm cafeaua boabe şi nu s-o luăm direct măcinată. Era o vreme în care în orice casă exista o maşină de măcinat cafea. Eu acum nu mai am una, sunt sigură însă că există la robotul de bucătărie şi o chestie care mi-ar putea măcina cafeaua, dar sincer vă spun, n-am folosit-o niciodată pentru că-s comodă. Mă număr printre cei care-şi cumpără cafeaua deja măcinată, mai nou în pungă vidată pe care o desfac cu mare succes acasă. Dar odată desfăcută şi asta-i greu de păstrat. Am o cutie care se închide bine şi care sper că e ok, dar am observat că mama în ultimul timp cumpără chiar pachete de cafea vidată mai mici pentru că, spune ea, se păstrează mai bine în cantităţi mai mici.

Continue reading Cum păstrăm cafeaua

Cafeaua de după-amiază

Dacă îmi spunea cineva acum două săptămâni că voi trăi vremuri în care voi dori o cafea în jur de ora 16.00, l-aș fi trimis la plimbare numaidecât, eu eram convinsă că o cafea cu mult, mult lapte dimineața îmi e de ajuns pentru toată ziua și cu asta basta.

Hmm, a trebuit să intre micuțul Tassimo în viața mea și planurile pe termen lung să-mi fie date peste cap. De vreo săptămână, cam la ora la care fetele care lucrează la noi în atelier își termină programul, eu aș bea o cafea. Bine, nu orice cafea, ci un cappuccino cu multă spumă și cât se poate de aromat.

Nici nu știu încă sigur ce-mi place mai mult: gustul cafelei, felul în care e făcută sau momentul petrecut în fața ceștii înspumate, ideea e că aștept momentul ăsta din zi încă de după masa de prânz.

Continue reading Cafeaua de după-amiază

Micile bucurii ale vieții

Fericirea nu cade din cer decât foarte rar și numai pentru cei mai norocoși, noi restul trebuie s-o construim muncitorește și să ne mulțumim cu micile bucurii pe care viata ni le oferă sau de care noi ne îngrijim să avem parte.

Exista multe, mult prea multe, lucruri pe care le facem pentru ca așa trebuie și puține, mult prea puține, sunt cele care ne fac viața frumoasă, ne bucură de fiecare dată când avem timp de ele (timpul ăsta îmi mănâncă mie zilele). Așadar, care-s pentru voi momentele de maxima satisfacție sufletească, acelea pe care le așteptați mult și dureaza de obicei prea puțin? M-am gândit, evident, și care-s ale mele și avem așa:

Cafeaua de dimineață

Continue reading Micile bucurii ale vieții

Cafea, AMR 4 zile

Sunt dependenta de cafea. N-as fi crezut. Abia ieri mi-am dat seama ca nu-i de gluma si i-am inteles, pastrand proportiile desigur, pe cei care vor sa se lase de fumat sau si mai grav, de droguri. 

Am venit ieri dimineata la job (da exact, jobul ala la care mai am de mers doar 4 zile, care de acum is aproape 3) ca o floricica, cu gandul sa beau o cafea mare si neagra, indulcita ca un ceai si daca se poate cu mult lapte. Numai ca odata ajunsa in firma constat ca toata lumea-i nervoasa si bautorii de ceai sunt mistocari. Adica se apucasera de o cateinca nebuna la adresa noastra a bautorilor de cafea. Pentru ca nu era cafea. Nici picatura. Nimic. Nada. Se terminase de vineri si inca nu sosise persoana care se ocupa cu aprovizionarea in firma. Nasol.

Nevoia mea de cafea, alimentata si de glumele fara perdea la adresa starii in care ma prezentam (a se citi adormita, reticenta, nesuferita, rea, ciufuta, etc.) s-a manifestat foarte noasol. Ma minunam si eu de ce stare puteam sa am doar din cauza ca nu aveam cafea. Ar fi fost simplu sa merg la primul chiosc si sa-mi iau o cafea, dar nu-mi place orice pisoarca si Starbucks-ul era departe. 😀

Continue reading Cafea, AMR 4 zile

Cafeaua

Hmmm, ce aromă! Ţie cum îţi place cafeaua?

Multă vreme n-am fost în stare să beau cafea. Îmi plăcea la nebunie aroma care venea din bucătarie dimineaţa şi de multe ori băgam boticul în ceaşca de cafea a mamei, dar îl retrăgeam imediat. Nu-mi plăcea gustul cafelei şi pace. Din cauza asta nici n-am învăţat s-o pregătesc. Îmi plăcea în schimb ness-ul. Era o modă în liceu să ne facem ness cu pepsi. Săraca inima noastră. Acum numai la gândul asta am palpitaţii. Deh, bătrâneţea.

Într-o vacanţă de vară prin liceu, eram în Brăila la verii mei şi stăteam în fotoliu citind o carte. Bunica lor a intrat în cameră în care eram, ţinand în mână o tavă. Pe ea era o ceşcuţă mică cu cafea şi câteva fursecuri. Aroma, ca de atâtea alte ori, mi s-a părut de-a dreptul halucinantă şi ţinând cont că ceşcuţa era mică am hotărât că trebuie s-o beau. Am mulţumit bunicii şi am luat o gură de cafea. Mi s-a părut atunci, şi timpul a hotărât ca nu a fost doar o părere, că beau cea mai bună cafea din lume.

Ăsta a fost momentul în care am început să beau regulat cafea. Îmi place să fie  dulce şi neapărat caldă, uneori cu lapte, de cele mai multe ori tare.

Continue reading Cafeaua

Cafffeeeaaa

Nichita, poetul, spunea că:

Matematica s-o fi scriind cu cifre/Dar poezia nu se scrie cu cuvinte….

Nu stiu ce mi-a venit sa zic asta, dar am observat ca in ultimul timp incep sa scriu ceva si termin scriind despre cu totu’ alt ceva. 😀

Cafeaua de dimineta. Adica cafeaua de toata ziua, pentru ca beau o singura cafea pe zi. Trebuie sa fie dulce. Doua lingurite de zahar la o cana ca asta. Bine in poza sunt doua cani, una din ele s-a spart zilele trecute, nu va spun care, nu conteaza. Sa revenim la cafea. Imi place cafeaua cu lapte. O beau si fara, daca e musai, dar nu are aceeasi gust. Si imi mai place sa beau cafeaua linistita, citind presa sau blogurile care-mi plac. 🙂

Continue reading Cafffeeeaaa