După ce repeţi de câteva ori cifra asta, parca nu ţi se mai pare mult. Azi:
Tag: aniversare
De ziua mea
Ca să nu spuneți că n-am scris azi nimic deși sărbătoresc frumoasa vârstă de 41 ani am găsit acum zece minute libere să vă spun două vorbe despre cum mă simt la 41 ani. Impliniți.
În primul rând vreau să vă spun că n-am nicio depresie sau ceva de genul ăsta, mă simt ok la 41 excat așa cum m-am simțit la 28 sau la 35. Diferențele se văd doar pe propectele cosmeticelor folosite și oarecum în prețul lor, dar eu cu mine sunt la fel. Simt că am multă viață înainte, o mulțime de lucruri de făcut și parcă ceva mai mulți oameni care mă sună de ziua mea. 😀
Văd acum (e drept că am și niște ochelari noi) cum lucrurile din jurul meu prind contur și chiar dacă muncesc mai mult decât la 28 și cu mai multă pasiune față de cum o făceam la 35, mulțumirea sufletească la sfârșitul zilei de multe ori de neprețuit.
40 de zile
De naștere.
Am citit aseară toate articolele publicate din 2008 încoace în data de 31 octombrie. La sfârșit aveam ochii în lacrimi.
Sinceră să fiu, am citit mai mult comentariile voastre (da, cu unii dintre voi mă întâlnesc pe aici de vreo 4 ani). M-am emoționat, cum altfel, și-am uitat ce am vrut să scriu de ziua asta specială, mai ales că se schimbă prefixul. Voi ați face bine să nu băgați asta de seamă. Asta cu vârsta.
13 ani
În noaptea cu pricina, era o vineri și eu eram în spital. Citeam ca de obicei, și pe la unsprezece am vrut să las cartea și să sting lumina în rezervă. Numai că atunci când am coborât din pat eu și burta mea imensă, am simțit că mi-a venit sorocul, dacă e să spun exact cum zicea bunica mea, și ținându-mi cu o mână burta și cu cealaltă cămașa de noapte m-am dus la asistente și le-am spus că nasc. Una din ele m-a întrebat la ce interval am contracțiile și eu am întrebat-o ce-s alea și cum ar trebui să le simt, pentru că eu în afară de faptul că mi se rupsese apa, nu aveam niciun alt simptom. A doua oară când asistenta m-a întrebat de contracții, i-am spus că am una pe oră, ca să n-o dezamăgesc, dar tot nu aveam nicio durere.
Între timp doctorul care era de gardă m-a consultat și m-a instalat confortabil într-un pat din sala de nașteri. Da, erau acolo vreo șase paturi pline cu femei care se pregăteau să nască. Unele gemeau, altele țipau de durere, eu așteptam să-mi vină durerile și mă uitam la perfuzia care îmi fusese pusă la instrucțiunile date de doctorul meu prin telefon, în timp ce se îndrepta spre spital. Era de acum miezul nopții.
Adevărul este că n-am fost speriată nicio clipă, dar când l-am văzut pe doctorul Costea (doctorul meu) intrând în sala de nașteri am știut că totul va fi bine. A venit la mine, mi-a spus și că soțul meu e afară și îl așteaptă cu vești legate de mine și de bebeluși. M-a îmbărbătat, m-a asigurat că totul va fi bine, aveam pregătită și o sală de operație pentru cazul în care ar fi intervenit complicații, deci chiar nu aveam de ce să îmi fac griji.
Am cea mai bună soacră din lume
Legenda spune că soacra trebuie să fie rea. Trebuie să-i faca nurorii viaţa un calvar pentru că i-a luat băiatul şi a facut din el bărbat. Probabil că majoritatea soacrelor sunt încă aşa, nu ştiu, asta ar trebui să-mi spuneţi voi.
Până una alta eu vă spun că în 23 iulie 1940, da, exact acum 70 de ani, undeva în Oltenia s-a născut o fetiţă care avea să aibă peste ani, după foarte multe încercări şi tratamente, când aproape se resemnase, doi copii. Unul din ei e astăzi soţul meu şi ea mi-e soacră. Cea mai bună soacră din lume.
Am mai văzut cazuri din astea în care soacra-i bună, numai că stă departe şi vine rar în vizită. Nu-i cazul la noi că locuim împreună. 🙂
Care-i Sonia si care-i Iulia?
Tanti Jeni le-a invitat pe fete la cantina sociala, duminica. 😀
Drawforjoy le-a imortalizat pe amandoua in timpul vizitei, impreuna cu sefa, cum altfel.
Are cineva idee care-i Iulia si care-i Sonia in desenul Roxanei?
13 august
Azi e ziua fratelui meu Laurentiu. Implineste 34 de ani. Ii doresc sa fie fericit, aici sau aiurea in lume ( Portugalia, Spania). Nu l-am vazut de un an. In ultimii 7 ani l-am vazut cam o data pe an. Cum sa te obisnuiesti cu asta? Imi este foarte dor de el. Am impartit aceeasi camera la bloc aproape 18 ani. Pana pe la 13 ani era mai mic decat mine la inaltime. Acum are 1,95m. Cand s-a inscris la judo am vrut sa merg si eu ( nu m-au primit ). Cand a castigat prima cupa la un concurs judetean, am vrut sa mi-o dea mie. Nu mi-a dat-o. Cand mergeam in vacante (16 iunie – 14 septembrie) la bunici eram cei mai fericiti (euforia disparea pe masura ce se apropia sfarsitul vacantei). De sarbatori era obligat sa ma ia cu plugusorul. Pe trei ianuarie mergeam sa cheltuim banii stransi. Mergeam la cinema foarte des. La un singur film n-am rezistat pana la final. Se numea ” Canarul si viscolul” (hihihih uite ca pe asta nu l-am uitat). Ca orice frati am facut multe multe lucruri impreuna. Imi place sa cred ca va veni o vreme in care vom fi (geografic vorbind) mai aproape.
Acest post a fost scris si publicat anul trecut in data de 13 august.
Acum s-a mai schimbat cate ceva. Laurentiu implineste anul acesta 35 de ani si ne intalnim mult mai des. 😀
Aniversare
In 03.08.2009 s-a implinit un an de cand am inceput sa scriu pe blog. Am ratat data evident, da’ ce va asteptati de la o baba senila ca mine. Important e ca ţiu inca minte lucruri, cu o marja de eroare de 3 zile. 🙂
Primul data am scris gradina zoologica si de atunci am mai fost cca 400 de posturi.
Multi au spus ca ma voi plictisi repede, ca ce castig daca scriu pe blog, de ce-mi pierd timpul, etc…. Vreau sa va spun ca scrisul asta pe blog este unul dintre cele mai misto momente ale zilei.
31 octombrie
In fiecare an de 36 de ani incoace, ziua de 31 octombrie a fost o zi deosebit de frumoasa pentru mine. Acum fix 36 de ani, m-am nascut intr-un sat din Judetul Braila. A fost mare bucurie atunci si o sa fie mare bucurie si azi ( maine si poimaine) 🙂 . Ma bucur ca in toti anii acestia familia si prietenii au fost mereu alaturi de mine, si le multumesc pentru asta.
PS -Am uitat sa va zic 😀 mie imi plac cartile. Am primit acum dimineata o carte care imi place la maxim ( e despre fotografie 🙂 )
Edit later
02 octombrie
De 9 ani incoace, ziua de 2 octombrie este cea mai frumoasa zi a anului pentru mine. In aceasta zi vad pe fata copilelor mele fericire cat sa-mi ajunga un an intreg. Nu ma intelegeti gresit, eu cred ca ele sunt tot timpul fericite ( mai putin cand isi fac temele 😀 ), dar azi este vorba de o fericire exprimata.
Azi dimineata Sonia topaia prin casa si striga cat o tinea gura ” Doamne cat de fericita sunt!”. Iulia nu mai stia cum sa-si arate bucuria, avea ochii stralucitori si era toata numai zambet. Cand a vazut-o pe mamaia ia spus ” Mamaie, sunt asa de fericita!” , ” Azi e ziua mea mamaie, intelegi tu asta?!”.
Cu toata graba de dimineata, am avut timp de imbratisari si pupatui, de glume de planuri si bineinteles de cadouri.