Bărbații și spiralele

Geta și Tibi sau dus la Briconumaiștiucum să cumpere un fel de dulap cu rafturi, o placă mică de pal și niște cuie, chestii care le mai trebuiau pentru reamenajările pe care le fac zilele astea în atelierul lor de croitorie.  Știau exact ce vor, așa că au plecat de acasă cu telefoanele în mâini și 150 lei în buzunare. Dap, era un dulap ieftin. S-au descurcat de minune, au gasit repede cuiele, placa de pal și dulapul, și-au pornit spre casele de marcat.

Numai că pe drumul spre case, Tibi și-a adus aminte că pentru stabilitate, dulapul trebuie prins în perete, care perete trebuie găurit cu o bormașină, care bormașină are nevoie de un spiral pentru a găuri peretele. Cum bormașină aveau acasă, Geta a răsuflat ușurată. Asta până când a aflat că au nevoie totuși de un spiral nu știu ce măsură specială pe care, desigur, nu-l aveau în cele două truse pline cu spirale din garaj, așa că domnul s-a dus să caute chestia aia mică în formă de spiră. N-a durat mult și a apărut la casă cu o gentuță plină de spirale. Dacă tot trebuia să ia unul, de ce să nu ia o trusă întreagă, nu-i așa? Nu se știe niciodată când va mai avea nevoie de vreo mărime specială de spiral.

Geta dă ochii peste cap și acceptă resemnată sosirea în casa lor a unei noi bijuterii bărbătești. Numai că…

Continue reading Bărbații și spiralele

Aconso

Pentru cei care încă nu știu, Aconso este numele atelierului nostru de croitorie. El are tot felul de înțelesuri pentru noi, pornind de la ac-ul de început și terminând cu so-ul de la sfârșit, dar nu-s importante pentru voi.

Avem firma sub numele ăsta din 2008, dar atelierul datează din 1990, adică fix de când s-au înființat firmele private în Romania. Mama soacră era tartorul firmei atunci, mai exact ea centra, ea dădea cu capul. Ea alerga după comenzi, ea cumpăra materialul și accesoriile, ea croia, ea cosea, ea făcea factura, ea livra produsele. O mai ajuta tata cu mașina uneori, dar în cea mai mare parte din timp se descurca singură. Noi, eu și Sorin eram la școală pe vremea aia.

Timpul a trecut, noi am terminat facultățile, ne-am angajat care pe unde a putut, iar mama a continuat singură să se descurce cu mica ei afacere. Mică zic, dar ea nu lucra decât la serie, adică minim 30 buc dintr-un produs. Și afacerea mergea ca pe roate. A trebuit în scurt timp să-și ia ajutoare vreo două fete (îți amintești, Cristina?), una din ele lucrează la noi și azi.

Continue reading Aconso