O listă – Începând de azi

Acum, că am terminat şi cu concediul şi cu marea şi cu vara, a venit timpul să mă organizez cumva, să-mi fac oareşce ordine în cap şi-n dulap, să prioritizez ce-i important şi să-mi temperez un pic apucăturile. Dacă nu fac asta urgent,  cineva sigur va avea de suferit şi cineva-ul ăsta sunt eu.

Singurul lucru care m-ar putea ajuta să fac asta mai bine, este o listă. Prima. Nu, nu-i prima listă din viaţa mea, să fiţi voi sănătoşi câte liste de cumpăraturi (de exemplu) am făcut eu la viaţa mea (bine, pe majoritatea le-am uitat acasă când am plecat spre magazin, dar nu ne legăm acum de asta 😀 ). E prima, pentru că e lista de căpătâi, ca să zic aşa. Fără ea nu se poate sau nu se mai poate. E necesară şi simt că după o vacanţă e exact cel mai bun moment s-o pun în practică.  Bănuiesc că va fi o listă lunga, din moment ce va rămâne deschisă, urmând să-i adaug  de acum încolo toate chestiile bune de care-mi amintesc şi de care ar fi bine să ţin cont.

Cum vorba lungă e sărăcia omului şi eu tocmai de sărăcie vreau să mă feresc, zic să încep să trec pe listă:

Continue reading O listă – Începând de azi

Stomacul si constiinta

Ce bine te simti cand esti satul- cat esti de multumit de tine si de lume! 

Oameni cu oarecare eperienta in materie ma incredinteaza ca o constiinta curata ii face pe multi fericiti, dar dupa parerea mea, o burta plina are acelasi efect, in schimb te costa mai putin si nu presupune atata bataie de cap. Te simti atat de iertator si de generos dupa o masa bogata, atat de nobil, atat de bun!

Ciudat mai e si ascendentul pe care il au asupra intelectului organele noastre digestive. Nu putem munci, nici gandi, daca nu binevoieste Maria Sa stomacul. El ne dicteaza sentimentele si pasiunile. Dupa omleta cu slanina, el spune: “Munceste!” Dupa friptura, zice: “Dormi!” Dupa o ceasca de ceai, ii spune creierului: “Acum trezeste-te si arata ce esti in stare. Fii elocvent, profund si duios… Dupa o bucata de cozonac fierbinte, el spune: “Fii obtuz si fara suflet!”, iar dupa brandy, luat intr-o cantitate suficienta, auzi: “Ei acum, nebunule, stramba-te si da-te tumba ca sa rada si semenii tai.

Continue reading Stomacul si constiinta

Tot eu

Rasfoind nişte cărţi vechi într-un anticariat am găsit asta:

Eu de multa vreme am ştiut sau mai bine zis am simţit, că de fapt sunt un fel de erou de roman, a cărui acţiune se petrece cu mult timp în urmă, cel puţin doua secole. Şi când colo, ce să vezi. Chiar aşa era. 😀

Vă dati seama că am luat cartea şi acum o citesc de zor. Nu mă întrebaţi cine a scris-o, cum se numeşte sau ce semnifică nota făcută cu cerneală în colţul din stânga sus al paginii 325, pentru că habar nu am.

Continue reading Tot eu

Şi mai ziceaţi că sunt eu nebună

Pentru cei care se aşteptau să scriu ceva deştept în dimineaţa asta (nu că aş mai fi scris ceva deştept vreodată, dar am câţiva cititori răbdători care au încredere în mine şi-mi spun că mai devreme sau mai târziu tot vor citi un articol bun aici), vă rog să mergeţi să citiţi altceva, eu azi (şi un general lunea) nu pot să gândesc. Urăsc lunea şi ea mă urăşte pe mine. Pretty fair.

Totul începe cu o rază de soare care-mi intră dimineaţa pe fereastră şi o face altfel decât în celelalte zile. Adică, lunea raza intră piezis şi se opreşte supărător pe ploapele mele. Deschid ochii orbită şi văd că-i 7.30. Luni.

Închid ochii din nou şi încerc să nu mă gândesc la nimic. Îmi iese. Nici nu-i greu la cât de goală mi-e mintea. 😀

Continue reading Şi mai ziceaţi că sunt eu nebună

Scrisoare către un necunoscut

Dragă Traian,

(să glumim că-l cheamă aşa, aş fi putut foarte bine să-i spun Ion, Emil, Adrian, Călin, etc.)

Noi suntem bine sănătoşi cu toţii, ceea ce îţi dorim şi ţie. Ferească Dumnezeu de vreo boală, ceva, că noi suntem încă în ţară şi nu-i de glumă cu mersul la spital. Dar să lăsăm asta şi să vorbim de ale noastre.

Copiii sunt bine, îşi văd de vacanţă şi abia aşteaptă să înceapă şcoala. Vor fi clasa a V-a anul ăsta şi habar nu au că probabil anul scolar va debuta cu o grevă generală în învăţământ. Nu-i bai că sunt obişnuiţi, în vară erau să nu mai aibă sfârţit de an şcolar. Important este că au strâns banii din alocatia  pe anul ăsta şi au acum aproape 70 euro de fiecare, cât să-şi ia câte-o  pereche de tenişi şi câte un trening cu care să bată mingea în curtea şcolii în timpul grevei. Bine că nu fac ore,  că bani de rechizite încă n-au.

Continue reading Scrisoare către un necunoscut

După 12 ani de căsnicie am renunţat la verighete

Acest titlu a fost scris pentru a atrage atenţia publicaţiilor CanCan şi Libertatea că am potenţial în a scrie  titluri de primă pagină, care de fapt ascund o ştire ce nu interesează pe nimeni. 😀

Dar la noi nu-i chiar aşa. Nu există nici urmă de minciună în titlu, aseară (a se citi săptămâna trecută, atunci am scris asta, dar mi-a trebuit curaj să-i dau  publish) ne-am hotărât. Renunţăm.

Sorin simţea asta de mai mult timp, dar nu ştia cum să-mi spună să nu mă supăr, iar eu, când am aflat în cele din urmă, am răsuflat uşurată, pentru că începusem să mă simt oarecum încorsetată. De verighetă. Vedeţi dumneavoastră, în 12 ani omul se mai schimbă, şi chiar dacă nu-şi dă seama, cercul se strânge în jurul lui şi în cele din urmă, ori renunţă, ori pierderile vor fi mai mari.

Continue reading După 12 ani de căsnicie am renunţat la verighete

Leapşă pentru părinţi -Cum i-ai făcut cititori?

Ne dă chinezu temă: Tu cum îţi motivezi copilul să citească?

Majoritatea părinţilor ar spune una din variantele următoare:

  • i-am citit încă de când era în burta mamei, astfel copilul s-a născut cu o sete de cunoaştere extraordinară, ştiind deja să scrie A, B şi C. 😀
  • de mic a fost obişnuit să adoarmă doar când unul din parinţi/bunici îi citeşte o poveste.  Asta s-ar putea  să-i dezvolte copilului o dependenţă de lectura înaintea somnului, ceea ce nu-i neapărat rau, dar s-ar putea să-l facă şi să nu poată citi mai mult de câteva pagini, după care invariabil îl va lua somnul. 😀
  • în casă la noi se citeşte mult. Văzându-i pe cei mari citind, aţi zice că, copilul e tentat să-i imite şi va lua şi el o carte în mână, pe care la început plictisit, apoi din ce în ce mai interesat o va răsfoi, citi, îndragi, etc..  Ok, asta a funcţionat pe vremea noastră, şi îi prinde din ce în ce mai rar pe copiii de azi. Dacă citeşti prea mult în preajma celui mic, rişti să-ţi strige, prea nervos pentru vârsta lui: “Cărţi, cărţi şi iar cărţi, toată ziua citeşti şi cu mine nu te joci deloc. Nu cred că eşti bun de părinte.”  E, să sperăm că sunt rare cazurile astea.

Continue reading Leapşă pentru părinţi -Cum i-ai făcut cititori?