5 lucruri pe care nu le fac când îmi cumpăr încălțăminte

Ne trebuiesc ghete noi, nu contează că cele de anul trecut arată impecabil, noi vrem, sezon de sezon, ghete noi. Așa vorbesc fetele mele care de vreo câteva zile nu mai contenesc, vor ghete pentru iarnă și cu asta basta. Au colindat toate  magazinele din mal-uri, au căutat pe net cât s-au priceput ele și au ales ceva modele de pantofi de aici. Da, exact, în loc de ghete, au ales pantofi, și-au adus aminte că trebuie să meargă la balul bobocilor din liceul lor în curând.

E drept că și eu când am intrat pe site, am rămas acolo vreo două ore, pentru că tocmai am găsit niște pantofi cu care a venit toamna asta la mine o clientă care mi-a povestit că, pantofii ăia, care la noi la LaScarpa sunt 200 de lei, în Elveția la ei ajung și la 200 de franci. Ea de câte ori vine în România își cumpără încălțăminte de la ei. Vă arăt la sfârșit pantofii.

So, ce nu fac atunci când îmi aleg încălțămintea: Continue reading 5 lucruri pe care nu le fac când îmi cumpăr încălțăminte

5 lucruri care pot oferi nuntașilor o experiență memorabilă la nunta ta

nuntaOrice mireasă vrea ca nunta ei să fie cea mai cea. Asta până vine ziua nunții când pur și simplu nu-i mai pasă de nimic și își dorește doar să se distreze. Așa-i normal. Cred!

N-am avut cea mai frumoasă nuntă fie și numai pentru că s-a întâmplat într-un 26 iulie canicular. A fost cea mai călduroasă duminică din ultimii 30 de ani. Machiajul meu de mireasă a rezistat din casă până în curte. Am fost o mireasă naturala, cum ar veni.  Cu toate astea nu pot spune că a fost ceva în neregulă. Eu m-am distrat, Sorin s-a simțit bine și nuntașii…credeți că-mi mai aduc eu minte cum s-au simțit nuntașii?

Abia după vreo 20 de ani de la nunta mea  pot spune că am învățat suficient de multe lucruri despre nunți.  Azi multe lucruri aș vrea să fie altfel la o nunta din punctul meu de vedere, al nuntașului: Continue reading 5 lucruri care pot oferi nuntașilor o experiență memorabilă la nunta ta

Cadou pentru femeia care are totul

Când intram la ea în birou mă frapau  mereu două lucruri: bijuteriile și locul în care ea le ținea.

Irina era directoarea noastră de vreo 4 ani. O femeie frumoasă și deșteaptă care ne răsplătea munca prin prime consistente, și mai ales prin zâmbete și vorbe bune. Venea prima la serviciu și pleca întotdeauna, dar întotdeauna, ultima. Avea o familie frumoasă și făcea ea cumva ca soțul (și majoritatea colegilor noștri bărbați) s-o considere idealul feminin. Aveau și de ce, până și noi, fetele, ne doream să ajungem mai devreme sau mai târziu, ca ea. Sau măcar pe aproape. Irina era o femeie împlinită care nu mai avea nevoie de nimic pentru a fi fericită.

Bineînțeles, șefa trecea și ea, ca noi toți, prin zilele mai bune și zile mai proaste. Dar cumva, din toate stările proaste o scoteau bijuteriile ei. Sau faptul că noi toți ne purtam atunci ca niște super- profesioniști.

Continue reading Cadou pentru femeia care are totul

Mă bucur ca le avem aproape

Recunosc, nu știam de apa termală Saint Gervais Mont Blanc. Știam munții, dar nu aveam idee că de acolo de undeva, dintr-un ecosistem în mod miraculos conservat, ne ajung nouă sub formă de spray, creme, loțiuni, la distanță de doar un click, o mulțime de produse cosmetice cu proprietăți nu doar de înfrumusețare, ci și de redare a confortului sau chiar cu efect reparator la nivelul pielii.

Am primit luna trecută de la optimashop.ro mai multe produse pentru testare, printre care un spray cu apă termală Saint Gervais Mont Blanc și un unguent Fleboderm.

Unguentul este de fapt o cremă- gel recomandată în eliminarea aspectelor inestetice ale celulitei, dar și atunci când picioarele ne sunt dureroase. Se zice că, după aplicare, se reinstalează imediat confortul picioarelor, iar miss S. ne este martoră că asta-i cel puțin parțial adevărat. Pentru cine încă nu știe, miss S. este fostul copil Sonia.

Continue reading Mă bucur ca le avem aproape

Tabăra Oratia – a fost un weekend minunat

La 11.00 toată lumea să fie la poartă. O să iau eu mere, zice Viorel și se ridică vioi din confortul scaunului său strategic plasat în stânga șemineului în care ardea cu flacără roșie-gălbuie un buștean uscat. Ne-am uitat spre el cu zâmbete în colțul gurii, dar am sorbit cu toții ultimele guri de cafea și am plecat să ne pregătim. Ne-am înarmat cu o sticlă de apă (goală), un croissant și câteva bomboane iar la unsprezece trecute fix eram în fața porții.

Nu are rost să vă povestesc cum a fost. Spunea cândva Sadoveanu descriind drumeția: Ai umblat opt ceasuri, ai străbătut douăzeci și ceva de km, te-ai mulțămit la amiază cu o gustare frugală, nu te simțești flămând, nu te simțăști prea obosit, ești în starea aceea de euforie care nimeni nu ți-o poate da în celelalte împrejurări ale vieții. 

Dacă înlocuiți cele opt ceasuri cu doar 4 ore și reduceți distanța la jumătate, aveți imaginea perfectă a felului în care ne simțeam noi duminică la prânz, după o plimbare pe cărări de munte alături de Viorel. Mai o  poveste veche, mai o amintire de acum câteva decenii, mai o mână de ciuperci numai bune de amestecat cu usturoi, nici n-am știut cum a trecut timpul.

Continue reading Tabăra Oratia – a fost un weekend minunat

Un weekend la Transilvania House

Transilvania House e o pensiune de 4 margarete din Breaza. A găsit-o Ioana săptămâna trecută când căuta în disperare un loc aproape de București unde să mergem în gașcă și în care să uităm de lume pentru un weekend. Și cum cerințele copiilor erau ca locul ales să aibă musai piscină (da, exact, suntem dependenți), a ales, dintre mai mule oferte, Transilvania House.

Trebuie să recunosc că am plecat de acasă cu ceva ideei despre ce ne așteaptă, comentariile de pe site-urile de travel nu erau deloc flatante pentru oamenii de acolo, dar totuși am ales să mergem. Am zis că suntem împreună și sigur ne vom simți bine indiferent de ce va fi la fața locului.

Am avut dreptate, ne-am simțit foarte bine, ne-am distrat, am mâncat, ne-am jucat și mai presus de toate ne-am bălăcit până la epuizare.

Continue reading Un weekend la Transilvania House

Mă pricep și la computere

Nu toată lumea își permite să-și schimbe computerul din doi în doi ani pentru a fi cât de cât în ritm cu schimbările de tehnologie, dar dacă vrei să nu rămâi totuși cu un computer din secolul trecut, e indicat să-l upgradezi din când în când și dacă n-ai moștenit de la vreo mătușă un cont gras în bancă, sfatul meu e să te îndrepți spre un magazin de calculatoare second hand unde găsești orice, de la memorii și surse până la monitoare second hand, toate la prețuri mai mult decât rezonabile și toate cu garanție. Le găsești ușor pe site, dacă până și eu m-am descurcat. Am pus ochii pe un procesor și vreau să-l comand săptămâna asta. Dar ce, pot ține asta doar pentru mine…

Am pe stradă doi vecini, doi frați, apropiați ca vârstă. Se învârt undeva pe la 20 de ani, n-au cine știe ce venituri și cum prind un moment liber meșteresc la calculatoare. Au două, cum ar veni fiecare cu computerul lui, fiecare cu dragostea lui. Știu asta pentru că ei nu se limitează la meșterit, vin la Sorin și îl întreabă cum să instaleze nu știu ce antiviruși și îl aud adesea pe soțul meu cum le recomandă să-și înlocuiască din componente pentru că sunt depășite. Ăștia mici zic că ei n-au bani de înlocuit și odiseea asta continuă. Săptămâna trecută am intrat în vorbă cu ei și-am zis că-i vremea ca cineva să le deschidă ochii. Habar nu aveam eu ce componente au ei în carcasele alea de computer, dar când știam că au niște monitoare de pe vremea când bunica era pe băncile școlii, am zis că-i păcat să nu-i ajut să le schimbe. V-am zis că-s frumușei băieții aștia doi? Dacă erau mai mici îi păstram de gineri. Glumesc!

Revenind, am intrat în vorbă cu ei și am adus vorba de magazinul asta, mai ales că eu, în căutare de procesor, am văzut oferta lor de reciclare. Duci monitoarele vechi și iei la schimb unele mai moderne cu reducere și garanție. Băieții au fost încântați așa că s-ar putea ca săptămâna asta să intre și ei în rândul lumii. Îi suspectez chiar că se vor lăsa de fumat și vor ajunge să aibă niște computere moderne.

Continue reading Mă pricep și la computere

O pereche de blugi. Puma.

Relația mea cu brand-ul Puma a început acum câțiva ani cu ghetele astea. De atunci am mai adăugat în șifonier câteva perechi și vreau să vă spun că după multe purtări arată toate impecabil si astăzi. Dar nu discutăm despre asta. Azi discutăm despre blugi. Pentru cei care nu știu, da, Puma face și blugi. Blugi mișto, cum ar spune un candidat la Primăria Bucureștiului.

Cum eu nu sunt într-o relație tocmai bună cu cele 26 de perechi de blugi din sifonier, m-am bucurat nespus să încerc prin intermediul lui Cristi o pereche de blugi Puma oferiți de Zorilestore.ro. Cum oamenii m-au lăsat să aleg ce vreau eu de pe site, m-au ajutat, m-au sfătuit,  m-am simțit acolo ca găina pe grămadă și-am ales o pereche cu un număr mai mare. 😀 Așa am vrut eu, am făcut-o în ciuda tuturor pantalonilor strâmți din șifonier. Și nu-mi pare rău, deși eu vreau în continuare să pierd kilograme.

Revenind, în ziua în care am primit blugii i-am îmbrăcat imediat, le-am găsit și-o curea potrivită și i-am luat la purtat. Croiți impecabil (asta o spune un croitor, da?), făcuți dintr-un denim ușor catifelat, blugii mei Puma au intrat direct în top 3. Din topul ăsta mai fac parte o pereche de Collins vechi de vreo 3 ani și o pereche slim fit care-mi sunt foarte dragi pentru că mă încap oricât aș fi de grasă. 😀

Continue reading O pereche de blugi. Puma.