Placerea nebunească de dupa călătorii

Nu știu dacă mai simte cineva asta, dar mi-ar plăcea să știu că nu sunt singura.

De fiecare dată când mă întorc dintr-o concediu, am o plăcere inexplicabilă de a întinde rufele la uscat. Aproape că am făcut un ritual din asta. Am mereu detergent și balsam de rufe nou, acum vreo patru ani mi-am cumpărat un uscător de rufe pe care să-l mut ușor de la soare la umbră, deși stăm la casă și am undeva în spate întinse niște sfori întinse.

Anul ăsta am mai urcat o treaptă în drumul spre nebunia deplină a spălatului de rufe de după concediu, așa că mi-am luat cârlige noi de rufe. Aproape fetiș, vă spun. Spăl hainele și le întind cu o plăcere care lipsește aproape complet în alte perioade ale anului. 

Continue reading Placerea nebunească de dupa călătorii

Poveste de primavară

A fost odată ca niciodată… mi-e dor de o poveste frumoasă.

Ploaia de alaltăieri mi-a stricat un pic zenul începutului de primăvară, dar ieri a fost soare, azi e soare, tușesc mult mai puțin și dacă luăm în calcul că e weekend, nu prea am de ce mă plânge.

E prima dată când baba mea e nasolă, a fost pe 4 ( sunt născută pe 31, 3+1=4). E ciudat cum oameni în toată firea (îmi place să cred că fac parte dintre ei) se prostesc crezând în babe și tot felul de obiceiuri cel puțin îndoielnice. Auzi la noi, babe.

Altfel, la noi toate bune. Cred că Maia e gravidă și ne dăm toți cu părerea despre ce vom face cu pisoii, eu sper să aibă numai unul și să-l păstrăm noi.

Continue reading Poveste de primavară

O melodie care-mi place

Connect-R – Noi Ne Potrivim 2013 

Dacă mă lăsai singură cu cântecul asta o mie de ani și nu mi-aș fi dat seama că-l cântă Connect-R (a se nota că știu să-i scriu numele). Pur și simplu pentru mine Connect-R nu doarme vara și iarna e tot pe val, n-are cum să interpreteze ceva atât de fain, ce mie-mi place de mor, da, știu, v-am mai spus.

Îmi place tot la melodia asta, și versuri, și linie melodică, până și vocea caldă a celui care-o cântă. Chiar e Connect-R? Nici nu mai știu de când nu mi-a mai plăcut o melodie românească atât de mult. Spuneți și voi dacă nu-i faină. Mie îmi cântă deja în cap de vreo săptămână și încă nu m-am săturat.

Versuri:

Continue reading O melodie care-mi place

E de râs

În dimineața asta îmi vine să râd. Aș vrea să fie așa fiecare dimineața. Să mă trezesc cu chef de râs dimineața și să ajung seara la culcare cu burta plină de râs. Nu râdeți, asta nu înseamnă că nu mănânc nimic toată ziua, ci că aș prefera ca la cină în loc de pârjoalele făcute de mama să-mi umplu burta doar cu râs.

Să vă spun de ce-mi vine să râd acum. De vreo trei zile trebuie să cumpăr niște material pentru tricouri (nu, nu pentru astea), iar pentru asta îmi pun în portofel în fiecare dimineața frumoasa suma de 900 lei. Cum la furnizor încă n-a ajuns marfa, ar fi trebuit ca banii pe care i-am pus luni în portofel să fie tot acolo și eventual să fi făcut pui, dar nu,   eu reușesc cumva ca până seara să nu mai am un șfanț. Să vă explic.

Luni n-am găsit culoarea de tricot de care aveam nevoie, dar am luat elastic (nu ne trebuie acum, dar e bine sa-l avem), niște cozoroace pentru șepci (astea ne trebuiau, dar puteau fi platite la termen), am plătit o rată, am luat niște fructe, în fine, seara mai aveam în portofel fix 50 lei cu care iar am facut ceva să nu care cumva să mă prindă noaptea cu bani în portofel. 🙁

Continue reading E de râs

Bicicleta mea is back in business

Toata iarna bicicletele noastre au stat în pod, la cădurică. Nu suntem chiar atât de împătimiți încât să le folosim și în sezonul rece, chiar dacă am fi fost, n-avem cauciucuri pentru iarnă. 😀

De două săptămâni bicicleta mea a prins curaj și aproape a coborât singură din pod, mai ales că și acolo urmează o curățenie de primăvară ( jumătate de pod e gata curățat, urmează jumătatea mai grea 🙁 )

Bineînțeles că a trebuit curățată, mângâiată, discutată, umflate roțile și abia apoi scoasă Doamna la plimbare, Doamna fiind numele ei, nu al meu. Așa o cheamă, Doamna, pentru că-i frumoasă și comodă ca o doamnă. Pentru mine. Există desigur biciclete mult mai frumoase și mult mai comode, dar eu sunt foarte mulțumită de a mea, mă duce și mă aduc ca vântul și ca gândul de unde am nevoie. Nu obosesc niciodată când merg cu Doamna. Ba, o dată s-a întâmplat.

Continue reading Bicicleta mea is back in business

Schimb de camere

În weekendul ce a trecut ne-am odihnit. Atât de mult încât n-am făcut absolut nimic două zile și credeți-mă nu mi s-a întâmplat de ani buni să stau degeaba o zi întreagă, Vă imaginați că două zile de stat erau deja o problemă majoră, aproape înțepenisem de la atâta odihă și vizionări de filme. Noroc cu mama soacră care pe la 5 după-amiaza duminică, coboară împreună cu fetele de sus și ne comunică fericită că a vorbit cu nepoatele (acestea din urmă aveau fețele pline de zâmbet în spatele ei) și-au hotărât împreună să facă schimb de camere. Atunci, în clipa aia.

Camera mamei soacre e cu 30 cm mai puțin lată decât camera fetelor, deci e mai mică, dar cum la copile în cameră un spațiu destul de mare e ocupat de casa scării, se presupe că în camera nouă astea mici ar avea loc mai mult și, ce-i cel mai important, patul lor supraetajat ar dispărea și s-ar transforma în două paturi de o persoană așezate cât mai departe unul de celălalt. Atât de bune pretene sunt. Bine măcar că vor încă să împartă o cameră. 😀

Noi, eu cu Sorin, luați pe nepusă masă, ne-am conformat și am zis să nu le stricăm euforia, așa că le-am intrat în joc și am început mutarea.

Continue reading Schimb de camere

Perdeaua de la duș

Locuim în casa asta de 11 ani și în tot acest timp la baia de jos (da, există și aia de sus care-i mai mare și, logic, mai puțin folosită), a funcționat cu succes un duș fără perdea. La propriu. Adica baia e în așa fel făcută încât trei din cei 6 pereți ai odăii (dacă nu mă credeți îi desenez), formează o cabină de duș căreia noi nu mai trebuia decât să-i punem o perdea. Sau o ușă, dar cum n-am fost în stare în 11 ani să-i luăm perdea, vă dați seama că ne-ar mai trebui încă pe atât până la ușă.

perdeaua de dusAcum că v-am adus la fața locului, ca să zic așa, nu cred că vă imaginați cu greu cum arăta baia asta după ce fiecare creștin din casă făcea duș. Era, la propriu, lac de apă. Se uda oglinda, se uda wc-ul, se uda dulapul, se uda și nefericita de hârtie igienică, se uda totul și, dacă aveai noroc, rămânea uscat prosopul. Atât. În schimb, la duș erai în largul tău, nu aveai limite, puteai cânta și recita poezii fără să fii întrerupt de nimic, atâta timp cât nu uitai să închizi ușa de la baie. În fine.

Cum nu mai rezistam să începem și al 12-lea an tot fără perdea la duș ne-am dus frumos la cumpărături și numa uite ce perdea albastră frumoasă am cumpărat. A fost așa de simplu și eram așa mândri de noi că, în sfârșit, intrăm în rândul lumii și avem cabină de duș cu perdea.

Continue reading Perdeaua de la duș

Defecte, calități și anomalii

Da, asta e o leapșă luată de la Marmotzel și dată mai departe către toți cei care consideră că au cel puțin o anomalie de declarat. 😀

Regula zice că trebuie să ne recunoaștem defectele, calitățile și anomaliile. Da, le am și eu, din belșug chiar, dar nu le-am pus niciodată pe tapet și poate mă ajută asta acum la ceva. Ia să vedem:

Defecte – Nu există! Haha, sunt amuzantă, știu, amintiți-mi să scriu asta la calități. Serios, nu m-am gândit niciodată la defectele mele. La ale altora da. Acum că trebuie să zic ceva la rubrica asta… să zicem că sunt răzbunătoare.  Mai precis sunt opusul lui Dumnezeu, fără a fi însă frate cu dracu. N-ați fi zis, așa-i? Știu și că răzbunarea e arma nedeșteptului, dar n-am ce face. Uneori doar trebuie să mă gândesc și persoana care m-a supărat pățește ceva. Norocul meu este că nimeni nu mă supără prea tare și atunci atunci nu prea am pe cine să mă răzbun. Mai fac mici experiențe pe Sorin, care cum mă critică cum se împiedică sau mai știu eu ce face și regretă imediat că s-a luat de mine. 😀

Continue reading Defecte, calități și anomalii

Țânțarul

Nu știu cum vă înțelegeți voi cu lichioana cu picioare lungi, sete de sânge și ochi gigantici, dar eu am ajuns la limita răbdării. De vreo săptămână toate femelele de tânțari (știți că doar ele înțeapă, nu-i așa?) s-au adunat acasă la noi și am impresia că mi-au băut aproape tot sângele.

Se zice că ar fi necesar ca aproximativ 1,200,000 de tânțari să ne muște (și asta e aiurea spus că ele practic nu mușcă, ci înțeapă) pentru a ne goli de sânge, iar la mine puțin a lipsit să nu se întâmple asta. Vă dați seama că m-au enervat tare de tot dacă am ajuns să scriu despre ei. Nu știu de ce îmi tot vine să spun ei când de fapt sunt ele. E nedrept. Săracii masculi care se hrănesc numai cu nectar și sucuri de plante sunt huliți de toată lumea, pe când de ele nu spune nimeni nimic.

Oricum, să lăsăm istoria tânțarilor (știați că existau țânțari și acum 80 milioane de ani?) și să revenim la mine-n dormitor, unde zilele astea a fost raiul lor. Asta până a apărut Sorin în plină noapte și a descărcat o jumătate de tub de Raid de jur împrejur. Apoi a inchis ușa și geamul. Da, ne-am intoxicat complet, am simțit cum inima nu mai poate pulsa, cum nările absorb cu lăcomie mirosul criminal, de insecticid, dar măcar n-am mai auzit bâzâitul supărător și nici nu ne-a mai înțepat nimeni.

Continue reading Țânțarul

Am ratat prima zăpadă

Nu-mi vine să cred că weekendul acesta a nins și eu n-am văzut fulgii decât printr-o perdea cafenie, în graba pregătirii unei plăcinte. Nu, nu pentru mine era plăcinta, dovadă și faptul că am uitat-o în cuptor, un cuptor deștept care se oprește singur dacă cineva îl programează să facă asta. N-a avut cine.

Să revenim, nu-mi vine să cred că a trecut prima zăpadă pe lângă mine și n-am simțit-o deloc, asta dacă nu punem la socoteală ieșirea de ieri până la magazinul din colț în papucii de plastic și geaca de zile bune, ieșire care m-a prins total nepregătită, astfel încât am mers tot drumul cu ochii închiși și am ajuns acasă cu urechile roșii și cumpărăturile în sân.

Norocul meu că în  dimineața asta am observat terasa albă, plină de zăpadă pufoasă. Vedeți dumneavoastră, zăpada asta pe care eu am ignorat-o, a găsit de cuviință să mă răsplătească pentru dragostea ce i-o port necondiționat și a rămas nealterată pe terasa casei noastre. E musai să fac azi un om de nea, altfel sunt sigură că anul ăsta nu mai ninge. Și-i atât de fain când ninge…oare de ce n-am fost atentă?

Continue reading Am ratat prima zăpadă