31 octombrie – zi liberă

Aş fi putut spune că-i o zi ca oricare alta. Apoi m-aş uita în urmă (ok, am calculat, nu m-am uitat doar în urmă) şi aş afla că e de fapt o zi specială,  a 14.230 zi petrecută de mine în această lume. Uau, ce mult a trecut. Hmm…pentru că anul acesta am avut ghinionul norocul ca ea să pice luni, zic că e numai bine pentru noi începuturi.

M-am chinuit ieri vreo două ore să pun pe blog like box-ul de facebook pentru pagina de toane, care dacă avem baftă, începând de azi se va şi actualiza cu postările mele zilnice.   Bineînţeles că dacă apeşi like îţi dă eroare, altfel aveam şi eu vreo mie de îmi place, jumătate date de cunoştinţele mele pe care le-am sunat ieri s-o facă şi cealaltă jumătate date de cei care şi-au dat seama că azi e ziua mea şi n-au avut bani timp de un cadou mai acătării, aşa că au ales să-mi facă această mică bucurie, vorba aia, la un click distanţă.

Lăsând gluma la o parte (oamenii pe care-i ştiu eu, s-au prins că fraza de mai sus conţine cel puţin o glumă), mi-am început azi ziua excelent şi-s convinsă că am s-o închei şi mai bine.

Continue reading 31 octombrie – zi liberă

Trei ani de blogăreală

În 3 august 2008 scriam primul post pe blog. Au trecut de atunci 3 ani frumoși în care am crescut (vedeți, nu zic am îmbătrânit) odată cu blogosfera, am văzut și uneori făcut lucruri faine, am cunoscut oameni și cel mai important: am scris. Nu mult și bine, nu mult și prost, ci așa cum am crezut eu de cuviință, așa cum am putut și așa cum s-au întâmplat lucrurile.

Pentru cei care nu știu, eu am început blogul ăsta pentru că începea să mă lase memoria, și cu toate că criserb îmi amintea în fiecare zi la 11 să iau pastila de Memoplus, am zis că-i bine să rămână undeva, într-un colțișor de net, cele mai faine lucruri care mi se întâmplă, că poate eu nu voi mai fi în stare să le povestesc nepoților. Pentru că timpul trece (uite cum au trecut ăștia 3 ani) și ne trezim că vine vremea să stingem lumina și că toată averea noastră sunt amintirile.

S-au întâmplat multe în anii ăștia, iar eu am învățat că netul nu-i plin numai cu prostii cum spun babele de la mine de pe stradă, că oamenii nu sunt toți răi,dar și că apele nu sunt toate limpezi, iar cărările șerpuite sunt multe.

Continue reading Trei ani de blogăreală

Tu zâmbeşti vreodată atunci când munceşti?

Şi nu, nu mă refer la momentul în care colegul de birou face o glumă. 🙂

Aproape în fiecare dimineaţă când ies cu cafeaua în curte îmi aleg câteva floricele. Zilele astea a fost atât de cald, încât mi-a fost mila de sărmanele flori să le ţin zăvorâte în birou, aşa că vaza mea a rămas goală. Nu mă plâng, doar că mă obişnuisem ca florile să-mi zâmbească atunci când muncesc. 🙂

Bine, o să spuneţi că ar fi fain să zâmbesc eu atunci când muncesc, dar nu totdeauna îmi iese asta. Mă surprind uneori încrâncenată asupra lucrului pe care-l fac, fie că-i vorba de făcut o ofertă, de terminat un raport sau de împachetat pantaloni. Norocul meu e că momentele astea sunt rare şi se întâmplă mai ales atunci când se apropie ziua de salarii şi eu n-am încă banii necesari. Pentru că aşa-i în tenis, nu întotdeauna ăia care muncesc se scaldă în bani. Nu vă doresc să ajungeţi vreodată în situaţia de a nu avea de unde plăti salariile angajaţilor, în condiţiile în care i-ai mai ţinut şi după program câteva zile luna asta. Ni s-a întâmplat nouă şi am stat zilele alea într-un stres de zece ori mai mare decât dacă n-aş fi avut eu bani de pâine sau mâncare. Oricum, a fost demult, nu mai vreau să trec prin aşa ceva, dar o sa va povestesc odată şi cum se trece peste şi ce învăţăminte am tras din asta.

Revenind la bucuria de a munci şi de a vedea ceva ieşind din mâinile tale, ei bine, niciodată, dar absolut niciodată nu vei avea aceeaşi satisfacţie intermediind chestii. Adică luând de aici şi vânzând dincolo. Paradoxal, banii câştigaţi astfel sunt infinit mai mulţi, dar la sfârşit, când vei trage linie şi vei aduna, nu cu ce ai rămas tu, ci cu ce au rămas ceilalţi, cu ce te poţi mândri că ai făcut tu, îţi vei da seama că de fapt tu nu te vezi decât într-o sumă de bani pe care probabil se vor bate rudele după ce tu nu vei mai fi.

Continue reading Tu zâmbeşti vreodată atunci când munceşti?

Dimineți de femeie

La bărbați e simplu, se trezeste el apoi se trezește și domnul iar după asta fiecare cum se descurcă. La femei e mult mai complicat și e pe faze.

Faza I (înainte de căsătorie)

Femeia se trezeste de dimineață, îl sărută tandru pe el și pe domnul, intră în baie și după o toaletă lungă (n-ar vrea ca el s-o vadă nemachiată) merge în bucătărie și constată ca el o așteaptă cu cafeaua aburindă și micul dejun pregătit. Ziua începe minunat.

Continue reading Dimineți de femeie

Un fel de retrospectivă

Anul ăsta chiar nu aveam chef de nicio retrospectivă, de niciun bilanţ de sfârşit de an. Dar poţi să te pui contra când maldita îşi vâră coada şi trimite semnale  că-i musai să spun 5 lucruri de care-s mândră că s-au întâmplat anul asta? Nu poţi. Aşa că:

1. Cea mai importantă realizare de anul ăsta este că am mutat fetele la Liceul Waldorf, de care până în prezent sunt foarte, foarte mulţumită. Şi eu, şi ele. 😀

2. Nici nu îmi imaginam eu acum doi ani şi jumătate că în aşa scurt timp voi fi în stare să scriu advertoriale pe blog şi voi fi invitată să particip la lansări de produse, conferinţe, petreceri. Ei bine, anul ăsta le-am făcut pe toate. Şi da, am câştigat şi gologani din blogăreala asta de plăcere.

Continue reading Un fel de retrospectivă

În ordine…vă mulţumesc!

În fiecare toamnă aşa cum  facem ordine in ţară, în cămară sau în şifonier, e indicat să ne facem ordine şi-n viaţă. Asta încerc eu să fac azi şi îmi este foarte greu să vă descriu starea în care sunt.

Chiar dacă decizia am luat-o în cunoştinţă de cauză, tot mi-e greu. Dar mi-e şi bine.  Şi nu mă aşteptam să-mi fie altfel. Nici măcar nu vă pot povesti, dar poate într-o zi am s-o fac. Au fost 5 ani frumoşi, excelenţi chiar, cu bune şi cu rele. Vor face parte din amintirile mele mereu şi ei, anii,  şi oamenii cu care am lucrat. Toţi. De la baza la vârf sau invers luaţi, toţi îmi sunt dragi. Chiar si cei care au plecat inaintea mea sau mai ales ei. 😀

Continue reading În ordine…vă mulţumesc!

2009 bloggosferic pe luni

    Ia sa vedem ce-am facut, din puct de vedere blogosferic, in 2009. Retrospectiva zic:
    Ianuarie– Incep anul castigand primul concurs organizat in blogosfera. Cu o zi doua inainte a avut loc prima mea intalnire cu bloggerii  din anul asta. Am cunoscut atunci niste oamnei despre care habar nu aveam cat de importanti vor deveni pentru mine pe parcursul anului . 🙂
    Februarie Castig din nou. Va spun ca tot anul am castigat cate ceva. Sper doar sa nu tina chestia asta doar un an. 😀 Sunt invitata sa scriu despre reponsabilitate sociala si asta ma face sa ma cred importanta.
     Martie – este cea mai importanat luna (din punct de vedere blogosferic). Toanele se muta in .ro Castig de la hotcity un domeniu nou-nout si intru in lumea buna a bloggerilor. Exagerez! Particip la roblogfest in calitate de finalista si ma dau mare cu asta pe la prieteni. 😀

Continue reading 2009 bloggosferic pe luni