Scriu jurnalul ăsta cu Marea Neagră pe mâna dreapta, după un weekend petrecut bătrânește la Saturn. Și când zic bătrânește mă refer la faptul că a fost 90% fără tehnologie, iar restul de 10% se referă la fierul de călcat și uscătorul de păr.
Săptămâna trecută a fost grea. Adică am avut de lucru la serviciu pentru a pregăti de plecare un export întârziat din cauza unor decalaje de livrări ale materiilor prime. Tot zilele astea am avut de încărcat în platformă și de depus un proiect pentru obținerea de fonduri europene prin Digitalizare PNNR, proiect prin care sperăm să obținem fonduri pentru achiziția unei imprimate pentru textile, ceva de vis, cum zice Sorin, adică și bună și greu de ajuns să ai una. Bineînțeles că ne-am chinuit un pic să urcăm documentele în platformă (două zile și-o noapte), dar totul e bine când se termină cu bine și odată ce am terminat și cu exportul și cu proiectul, a venit convocatorul de ședință pentru joia viitoare. Vorbim.
Urmează să fie supuse votului 17 proiecte, unele bune (se suplimentează locurile pentru ”școala de vară” până la 1000 elevi), altele inofensive (se votează un nou președinte de ședință), unele normale pentru Sectorul 3 (se actualizează indicatorii economici finali ai unui teren de sport, iar creșterea față de ultima actualizare este de 36%), și altele pur și simplu sunt de neconceput pentru o administrație și aici e un pic mai mult de discutat…