Jurnal de consilier local – săptămâna 70

Încep să scriu, dar vă spun sincer că nu prea mă pot concentra. Sunt, ca voi toți, siderată de ce se întâmplă și-mi doresc din toată inima ca Ucraina să reziste. Am încercat, fără să mă uit în agendă să-mi amintesc ce am făcut luni, cum era viața mea înaintea de începerea războiului în țara vecină. N-am reușit. Și totuși trebuie să scriu, e important să ne putem aminti. Poate nu azi, poate nu mâine, dar într-o zi vom avea nevoie de informația asta.

Luni: Am aflat din presă că Robert Negoiță, primarul în funcție al Sectorului 3, împreună cu alți nouă oameni, unii dintre ei aflați încă în funcție în primărie, sunt urmăriți penal într-un dosar de corupție legat de contractul de salubritate cu Rosal Group. Adresa de la DNA la care făcea referire presa era destinată Consiliului Local al Sectorului 3 căruia i se solicita răspuns până la data de 01.03. 2022 dacă se constituie parte civila în proces, pentru recuperarea prejudiciului uriaș calculat de procurori, peste jumătate de miliard de lei. Răspunsul trebuia însoțit de un HCL al consiliului local în care era consemnata decizia. La insistențele noastre, primăria a găsit adresa și ne-a invitat pentru a doua zi la o întâlnire pentru a stabili ce facem în continuare.

Marți: Printre toate ședințele de comisii deja programate, necesare avizării proiectelor pentru ședința de Consiliu local ce avea să aibă loc joi, am participat și la întâlnirea legată de constituirea ca parte civilă în procesul de care v-am zis mai sus. Partea buna a fost că am fost aproape toți consilierii de acord să propunem un HCL (pe care pana la urma l-au semnat doar colegii mei din USR și unul sau doi consilieri PNL) pe care sa-l aprobăm în ședința de joi. Partea rea e că am aflat atunci că adresa DNA era în primărie, la cabinetul primarului din 08.02.2022 și noi am aflat de ea din presă în 21.02.2022, cu doar 7 zile înainte de termenul limită pentru a înainta decizia noastră la DNA.

Miercuri: Am avut ședință și la Comisia de asistență socială, dar tema zilei au fost amendamentele la buget care urmau să fie propuse în ședință, colega mea Mihaela Văcaru a muncit extrem se mult la ele, pentru a echilibra sumele și a aloca cât mai corect posibil banii de care dispune autoritatea locală în anul 2022. Nu le-am hotărât peste noapte, au fost depuse amendamente necesare, sume ce neapărat trebuiau alocate pe linii bugetare specifice pentru a putea fi accesate.

Joi: Putin a invadat un stat independent recunoscut. A început războiul. O sa reiau aici parte din ce am publicat joi după ședință pe pagina mea.

Am stat în ședința de Consiliu Local de la 10:00 pana în jur de 17:00, dezbătând probleme din Sectorul 3, deși dimineața aflasem că lumea întreagă se va schimba de la oră la oră.În biroul în care eram, undeva în stânga mergea un televizor cu sonorul la minim. Puteam citi de pe burtiera din când în când.Dar din păcate, nici de acolo și nici din ședința noastră nu veneau vești încurajatoare.
Bugetul Sectorului 3 pentru anul 2022 a fost adoptat într-o forma complet neconformă. De exemplu:
# NU avem alocați bani pentru studiile necesare accesării banilor din PNRR
# NU avem alocați bani suficienți pentru utilitățile din unitățile de învățământ
# NU avem bani de ajuns pentru programul Școala după școala (SDS).
# NU au fost alocați bani pentru contractate de execuție ale pasajelor Pallady și nici pentru Cățelu.
Din păcate toate amendamentele noastre au fost respinse la vot de oameni care sper ca nu aveau habar ce votau, altfel nu-mi explic cum sa nu asiguri plata căldurii la școală.
Și ca să vă dați seama că nu știau ce votează, Direcția de la evidență a populației, adică oamenii din locurile acelea unde mergem să ne facem/reînnoim Cartea de identitate, au cerut și ei 50 mii lei la buget pentru renovarea și dotarea sediilor cu oglinzi, cuiere, scaune și lucruri de super necesitate pentru ca cetățenii să aibă acolo o experiență decentă. Nu au fost aprobați banii, deși 80 de milioane la pasajul de la Mihai Bravu (care nici nu are indicatorii finali aprobați, care sigur vor sari de 500 de milioane lei) au votat fără sa clipească.

Vineri: M-am uitat la televizor/facebook/twitter/wp toată ziua îngrozită. A venit și alt convocator de ședință pentru săptămâna următoare, cu proiecte aduse la vot pentru a 10 oară (am pierdut numărătoarea). Am plâns când pe grupurile de ajutor, o colegă din diaspora, din Ucraina mai exact, ne-a scris: băiatul meu de 22 de ani, tânăr programator, a plecat astăzi la război.

 

Sâmbătă: O prietenă m-a rugat să o ajut cu un transport de donații către Ucraina la un centru de colectare din apropierea Gării de Nord. M-am gândit ce pot trimite și eu, iar sacii de dormit pe care îi folosisem foarte puțin, mi s-au părut cea mai bună variantă. I-am spălat urgent și i-am pregătit pentru cineva care va avea mai multă nevoie de ei. Am adăugat și ceva haine noi de iarnă  pentru adolescenți și am mers cu Corina (care avea și ea o mulțime de donații) și cu una din fetele mele, Sonia , să le ducem. În timp ce eu și Corina eram ocupate la centru să predăm lucrurile și să le etichetăm/sortăm pe categorii, Sonia a început să vorbească în apropierea noastră cu cineva în engleză. Nu mi s-a părut nimic ciudat, dar când a venit la noi și ne-a spus că băiatul (un adolescent pe care inițial l-am crezut fată), împreună cu însoțitoarele lui (două bunicuțe de peste 70 de ani) veneau din Ucraina și căutau un hotel la care aveau rezervare, a început să-mi bată inima tare de tot. Efectele războiului erau aici lângă noi și în ochii lor se vedea, printre lacrimi, speranța că au ajuns unde trebuie. Bătrânele nu vorbeau decât ucrainiană, dar nepotul știa engleză și cu ajutorul personalului de la centru care a sărit imediat în ajutor au plecat în câteva minute spre hotel. Au refuzat să meargă la oamenii care s-au oferit să-i cazeze (se vedea că sunt oarecum speriați de propunere), dar le-am propus să ia contactul de la centru și zilele viitoare să revină dacă au nevoie de orice fel de ajutor. Nu am aflat dacă voiau să plece mai departe (majoritatea celor care au venit, vor să plece mai departe în Europa sau chiar pe alte continente). Au fost extrem de bucuroși că au cum să ia cartele SIM cu internet și cineva îi va ajuta să ajungă la hotel și au acum un contact clar de ajutor pentru ce vor face în continuare.

Duminică: Am urmărit zilele astea tot ce au făcut cetățenii români pentru refugiații ucrainieni, cum s-au organizat încă din primele ore, și mă gândesc acum de la cele mai mărunte chestii de centralizat informații și de tradus comunicate, până la acțiuni în teren, trimis camioane cu produse de prima necesitate. Vreau să-i felicit pe toți și să vă spun că și acțiunile care nu se văd public (și pentru că nu are nimeni timp să le comunice) sunt apreciate de cei cărora li se adresează extrem de mult. Dar acum, la 4 zile de la începerea atacului terorist al lui Putin asupra Ucrainei, autoritățile române s-au mai organizat și ele și poate e mai bine să nu mai acționăm emoțional și să ținem cont de nevoile concrete din teren. Va fi o bătălie pe termen lung, eu nu mai cred că se termină până marți, când a convocat președintele nostru CSAT-ul.

Mai avem de parcurs 138 de săptămâni. Să fim bine!

(Visited 33 times, 1 visits today)

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.