Jurnal de consilier local – săptămâna 60

Se apropie sfârșitul de an și când oamenii se gândesc deja la cozonac și sarmale, în Consiliul Local e în continuare treabă de făcut. Bine, și la firmă e de lucru ca la nebuni acum la sfârșit de an, toți clienții vor ca măcar comanda lor s-o terminam. Sigur, nu plecăm acasă până nu e toată lumea mulțumită. 🙂 

Luni – Cum altfel puteam începe săptămâna decât cu două ședințe. Una la comisia de învățământ și alta la comisia de buget. Nu au fost foarte multe proiecte de avizat pentru că multe dintre proiectele de pe ordinea de zi erau revenite, fără absolut nicio modificare, deci nu mai trebuiau discutate în comisii pentru ca aveau deja avize. Majoritatea negative și toate argumentate. 

Tot azi am avut și de verificat și semnat listele de priorități pentru locuințele ce se vor repartiza în anul 2022. Sunt 227 de oameni (familii) care și-au întocmit un dosar (majoritatea o fac an de an) și așteaptă să primească o locuință socială de la stat, în condițiile în care sunt foarte puține care se alocă anual. 

Marți – Azi a a vut loc ședința de Consiliu Local. Una în care am fost acuzați că nu discutam proiectele pe care le respingem. Cum adică nu le discutăm? Dar de ședințele în care am discutat ore întregi la fiecare punct, dar avizele negative care conțin explicații, dar voturile negative date pe aceste proiecte în alte ședințe și care ni s-au prezentat iar și iar fără absolut nicio modificare, de acestea nu-și aduce nimeni aminte? 

Miercuri – Primarul ne acuză că blocăm sectorul. Sunt doar acuzații mincinoase strigăte tare pe bani grei la televiziuni. Mai exact, ce parte a sectorului am blocat? Niciun om care studiază cu atenție proiectele respective nu va sune că le blocăm fără motive. Dar primarului îi stă bine victimă. În realitate, noul consiliu nu-l mai lasă să devalizeze bugetul primăriei și să înceapă lucrări după bunul său plac când pe cele in derulare nu le duce la bun sfârșit. I-am aprobat finanțare și indicatori pentru două pasaje pe care nu le amintește. Haideți să le demarăm pe acestea, să ne asigurăm că merg bine și le terminăm în termen și vedem ce facem în continuare. Hai să nu transformăm sectorul tot într-un șantier!

Joi – Azi am primit o nouă convocare pentru o ședință de CL miercurea viitoare. Ordinea de zi are 44 de proiecte de hotărâri, iar 17 dintre ele sunt revenite. Fără nicio modificare. E ca atunci când înșurubezi un bec ars și te aștepți că ți se aprindă lumina. Și pentru că nu se întâmplă, încerci din nou cu același bec ars. Dar lăsând asta la o parte, există și proiecte noi ce trebuie studiate, discutate și avizate. Printre ele avem rectificare bugetară, execuție bugetară, actualizări de indicatori economici la proiectele aflate în derulare și stabilirea plafonului creanțelor fiscale ce pot fi anulate anul acesta. 

Vineri – Azi am avut zi grea la serviciu, cu salarii și export. După amiază am ajuns a doua oară anul acesta la coafor. Apoi am plecat spre Brăila, la părinți. Pe drum am citit Studiul de fundamentare privind modalitatea de gestiune a activității de administrare și exploatare a Complexului acvatic – Parc Pantelimon. Vom avea de votat dacă vom avea gestiune directe sau gestiune delegată la complexul acvatic. Dar nu-i ca și cum complexul ar fi gata, avem de aprobat în ședința de miercuri și o nouă prelungire a termenului de finalizare. 

Sâmbătă – Am participat alături de colegii mei consilieri la prima sesiune a unui curs de management al deșeurilor. Situația cu gunoiul e mai mult decât complicată și nu se va rezolva de azi pe mâine, dar ce am înțeles a fost că totul pleacă de la producătorul de deșeuri, adică de la noi, de la fabrici, de la toți cei care produc în urma activităților pe care le desfășoară, gunoi. Pentru mine a avut efect, am ajuns să îmi doresc cadou de Crăciun (înainte nu voiam nimic, mi se părea că am de toate) un compostor de deșeuri. Nu râdeți că e ceva de vis, un pic cam scump ce am găsit eu, dar cred că mă voi bucura de el tare de tot. Vă las un filmuleț.  Mai rămâne să audă Moșul. 

Duminică – Azi am întârziat cu raportul pentru că pentru prima dată după mult timp (cred ca mai bine de 2 ani) m-am trezit la 10:30. Am dormit într-o cameră întunecată și călduroasă acasă la părinții mei și m-am odihnit super-bine. Nu-mi venea să cred că am dormit atât de mult și pentru că mi-am dat seama că-i atât de târziu încât nu mai are rost să mă grăbesc, am stat cu ei la vorbă și povești. Așa că scriu jurnalul acum, pe drumul de întoarcere spre București.

Mai avem de parcurs 148 de săptămâni. Să fim bine!

 

(Visited 41 times, 1 visits today)

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.