Jurnal de consilier local – săptămâna 57

Asta a fost săptămâna mea. Sau pentru mine. Am simțit că așa va fi încă de luni și mi s-a confirmat azi, când scriu acest jurnal cu fața la mare (am să încerc o captură de view cu laptopul), dintr-un loc în care bateriile se încarcă fără altă sursă de energie.  

Luni– Știam că va fi plină săptămâna pentru că avem programat zilnic un curs de tehnică legislativă într-o săptămână cu ședință de Consiliu Local și multe ședințe de grup și comisii. Am început cursul de la Institutul European cu tipuri de acte normative, ierarhie, inițiativă normativă și am vorbit și despre calitatea actelor normative și reguli privind redactarea actelor normative.  Da, da, simplu, așa am zis și eu. La cursuri simt că fac lucrurile astea pentru mine, adică mie mi-e super clară chestia aia pe care o spun de zeci de ani părinții copiilor: învață mamă/tată, că pentru tine înveți. Chiar dacă tu vei da cumva învățătura asta mai departe, în primul rând pentru tine înveți. 

Marți – Am legat cursul de legislație cu ședințele din comisii pentru CL, a fost o dimineață cu avizarea actelor normative și alte evenimente legislative, adică modificarea, abrogarea și suspendarea actelor normative. Am continuat cu ședința la Comisia de asistență socială unde am avut de avizat 3 proiecte, vreau să vă spun pe scurt de două dintre ele. Unul se referă la aprobarea Listei actualizate de priorități, precum și a Listei de repartizare a locuințelor ANL. Adică, o dată aprobăm lista de așteptare a celor care solicită locuințe ANL, sunt 21 de cereri de solicitare pentru garsoniere, 6 pentru apartamente cu 2 camere și 11 pentru 3 camere. Tot aici aprobăm și repartizarea a două garsoniere către primele două persoane care au punctajul cel mai mare. Ca să ai punctaj mare trebuie să fi depus cererea de multă vreme sau să fi fost un copil crescut în sistemul instituționalizat. Bine, mai sunt și alte criterii pentru punctaj. Punctajul acesta îl calculează, în funcție de actele depuse și criteriile de care vă ziceam, o comisie specială înainte de ajunge proiectul la vot în Consiliu. 

Al doilea proiect de care voiam să vă zic (ca să înțelegem că există viață dincolo de borduri și parcări), este despre plata cheltuielilor cu transport și cazare, care se acordă, la cerere, persoanelor care vor să adopte un copil și care, pentru procedura de potrivire, trebuie să petreacă o perioada de timp în alt oraș decât cel de domiciliu, adică acolo unde este copilul pe vor să-l adopte. Se acorda maximum 200 lei/ zi/persoană, pentru cel mult 10 zile și numai în cazul în care copilul este adoptat.  Banii sunt trimiși de la bugetul de stat la bugetele locale care fac aceste plăți. Estimarea pentru anul acesta este că vor fi 8 cereri. Nici nu știu dacă să mă bucur sau să plâng. Să mă bucur că puțini din cei ce vor să adopte un copil se gândesc că trebuie să ceară bani de la stat pentru asta sau să plâng că probabil aceștia sunt toți cei care o fac. 

Seara a fost comisia de buget și de învățământ. La buget am avut 20 de proiecte de avizat, dar 4 dintre ele aveau deja aviz (sunt din cele care tot revin fără nici măcar o virgulă în plus) iar la învățământ un proiect.

Miercuri – a fost o dimineață cu avizarea actelor normative și alte evenimente legislative, adică modificarea, abrogarea și suspendarea actelor normative. Simplu. Not. Tot azi s-a deschis parcarea de la Decebal, și cum spunea un coleg, haideți să o folosim și să golim trotuarele și străduțele din zonă de mașini dacă tot am plătit toți s-o facem. Primăria a anunțat că cel puțin până la sfârșitul anului parcarea este gratuită, cu condiția ca mașina să nu rămână acolo mai mult de 3 zile. Tot de pe FB am aflat și că parcarea este deja în GIS, nu pot spune că e corect ca locurile acolo să fie alocate la fel ca cele de suprafață, sper să nu se aloce loc fix, prin GIS, că nu ne mai facem bine. Ca om care nu se pricepe la parcări, dar care mai ascultă de specialiști, cred că o soluție normala ar fi să se aloce un număr de locuri pentru riverani pe baza de abonament anual, la un preț rezonabil pentru o parcare centrală acoperită și supravegheată. 

Joi- 25 noiembrie era convocată ședință de CL de la ora 13:00. Am fost prezenți, am propus, am votat vreme de un an. Am fost carne de tun ca o armata pentru primar până acum. Am înțeles când au fost urgențe și am petrecut mii de ore pentru a studia și aviza sute de proiecte de hotărâri.

Ce-a făcut primarul în tot timpul ăsta? Nimic!

Niciunul din proiectele noastre de hotărâri nu a fost pus în practică. Erau chiar despre reabilitare, interzicerea suflantelor,  despre transparență, deschiderea curților de școli și digitalizare. Să fim înțeleși: sunt proiecte pentru comunitate, votate de o majoritate, dar nepuse în practică de un primar căruia îi place să joace teatru.

Amenință cu ședințe săptămânale pe care pune doar proiectele respinse iar și iar, în aceeași formă, fără să țină cont de motivul respingerii lor. Își vede în continuare de modul de lucru care l-a consacrat, iar legea și regulile sunt pentru alții.

Ei bine, joaca s-a terminat! S-a terminat și cu ședințele de PR și cu articolele plătite cu bani grei din presă. Credem că a venit momentul să înțeleagă primarul că suntem și noi aici. Și că prezența noastră contează.

Așa că azi ne va simți lipsa! Asigurăm însă cetățenii Sectorului 3 că suntem  și vom fi în continuare aici pentru ei toți.

Vineri – sunt aproape jurist. Glumesc! În cursul ăsta de tehnică legislativă pe care-l fac, cu cât înaintezi în structură cu atât mai mult îți dai seama că ești super-departe de a desluși hățișuri legislative. Când să zici că ai înțeles ceva, afli că mai este o excepție care permite alte 3 feluri de excepții pe care le găsești tu în ceva legi pe care, desigur, trebuie să le studiezi. Azi s-a încheiat cursul. Noroc că vom primi materialele de curs că mai e nevoie de cel puțin încă atâtea ore pentru a-mi face temele. Dar măcar am înțeles foarte clar că am luat o hotărâre excelentă în adolescență când am ales economia în detrimentul dreptului. 

Tot azi am primit din nou convocare pentru ședința de CL pentru săptămâna viitoare. Pe 2 decembrie. Aceleași proiecte. 

Sâmbătă – liber. Am luat un mic dejun acasă, am urcat în mașină și-am condus în electric-drive până la Constanța. Ne-am plimbat pe faleză și prin oraș cu un ghid (izi.travel) care ne-a explicat istoria locului și a monumentelor din zonă. Am luat prânzul în centrul vechi și seara am fost la film, am văzut Casa Gucci și am rămas cu niște axiome de acolo, nu vi le spun acum. 

Duminică – suntem încă în Constanța (am făcut și captura aia de view, o adaug imediat), dar plecăm acum spre casă, imediat ce termin jurnalul. A fost așa, o aroganță de o zi pe care mi-aș dori tare mult să mi-o permit mai des. Ne așteaptă pe unii o săptămână de semi/vacanță (pe voi), pe alții o săptămână normală de lucru, cu puțină piele de găină pe 1 Decembrie. Hai să fiu eu prima: La mulți ani, România! Ai mult de lucru cu oamenii tăi, pentru oamenii tăi! 

Mai avem de parcurs 151 de săptămâni. Să fim bine!

(Visited 35 times, 1 visits today)

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.