Month: December 2014

Copilul pesimist si copilul optimist primesc cadouri

Doi copii, unul pesimist și altul optimist (nu ai mei, lor le-a adus Moșul ceva bănuți și acum vor să-și facă unghiile și să meargă la Starbuks) îl așteptau aseară pe Moș Crăciun. După ce puștii s-au dus la culcare a apărut și Moșul și le-a adus fiecăruia câte ceva. Cel pesimist a primit un trenuleț electric, o pușca cu lunetă și multe dulciuri. Cel pesimist a primit o balegă.

Azi s-au întâlnit copiii și povesteau care mai de care. Pesimistul (abătut):

– A venit la mine Moșul, dar mi-a adus un trenuleț electric doar cu două vagoane, o pușcă cu lunetă fără încărcător și o mulțime de dulciuri după care nu mă omor. 🙁 La tine a venit?

Continue reading Copilul pesimist si copilul optimist primesc cadouri

Cum i-am luat telefon lui miss I.

Miss I. are, ca și sora ei, un abonament de internet de la digi care-i permite să-și aleagă și un telefon nou din oferta lor, telefon pe care trebuie să-l comanzi și să aștepți câteva zile (au fost 14 când i-am comandat telefonul lui miss S.) până te anunță ei că l-au primit și te invită să te duci să-l iei.

Duminică și-a făcut Sorin timp și-a stat 5 minute pe net cu miss I. să-i comande telefonul. De atunci îl așteptăm. Luni când m-au sunat copilele să-mi spună că au ieșit de la școală, miss S. mă întreabă dacă a venit telefonul surorii ei. Eu îi spun că nu avea cum să vină așa repede și o aud pe ea la celălat ”capăt al firului”cum îi șoptește Iuliei: zice că da, ți-a sosit telefonul. Noroc că I. n-a crezut-o. În fine, astea sunt răutăți de surori gemene, să revenim.

Ieri, adică joi, adică extrem de repede, după numai 4 zile, a primit Sorin mesaj de la digi că i-a venit telefonul copilului. Minunat, mergem să-l luam. Și-am fost.

Continue reading Cum i-am luat telefon lui miss I.

Studii despre iubire

Întrerup pentru câteva minute lucrul continuu pe care sunt setată în perioada aceasta, doar pentru a vă invita la teatru.

În primul rând vreau să mă plâng că nu pot eu ajunge la spectacol, şi apoi vă anunţ pe voi că vreau să fac, împreună cu Moș Crăciun, un cadou frumos cuiva, mai exact cele două bilete ale mele la avampremiera oficială a piesei.

studii despre iubireMai întâi să vă spun despre spectacol: Se joacă sâmbătă seara de la 19,00 la Teatrul de pe Lipscani. Piesa se cheamă, cum altfel, Studii despre Iubire şi poartă semnătura regizorală a lui Chris Simion. Se va vorbi de iubire, va fi probabil întoarsă pe toate părţile, va fi cu dans, cu muzică bună şi, mai important decât toate astea, va fi cu foarte mult umor. Cel puţin aşa ne promite Chris şi protagoniştii.

Continue reading Studii despre iubire

E din nou miercuri

si lucrurile sunt mai incurcate ca niciodata.

In plus, mi-am scapat pe gresia din baie, cu geamul in jos,  frumosul meu cea Atlantic si ….n-a patit nimic la geam, nici macar o zgarietura. In schimb i s-au dezlipit doua chestii mici din dreptul orelor 6 si 7, asa ca tot trebuie sa merg cu el la ceasornicarie.  Deh, prostia se plateste.

Azi fac doua costumase de spiridusi, le-am inceput aseara tarziu (dupa lucru) si va trebui sa le termin azi printre picaturi, pentru ca spiridusii nu au timp de pierdut. Sunt pentru doua fetite de 3 ani si e mai mare dragul sa lucrez la ele.

Fetele au spectacol cu dansurile vineri, sunt super entuziasmate pentru ca spre deosebire de alte spectacole la acesta danseaza street dance si o fac pentru niste copii cu dizabilitati. Imediat dupa spectacol vom pleca la tara sa-l taiem pe Ghita. Abia astept sa-i vad pe ai mei!

Continue reading E din nou miercuri

Croitoria in serie – lectia 1 (partea I)

Vorbim aici despre croitoria mecanică. Altfel spus, nu coasem nici măcar un nasture cu mâna.

E plin netul de lecții pentru începătorii în ale croitoriei, dar nimeni nu vorbește despre adevărata croitorie, aia care produce blugii, tricourile și gecile cu care ne îmbrăcăm zilnic. Și nu vorbește nimeni despre ea pentru că nu-i la îndemâna oricui, nu din punct de vedere al îndemânării (e foarte simplu să faci un tricou, de exemplu), ci al mașinilor de care ai nevoie pentru a-l confecționa. Așa că azi vorbim despre mașinile dintr-un atelier adevărat de croitorie. Fără acestea, degeaba ai tu tot talentul din lume, nu vei putea niciodată să-ți faci un tricou, un hanorac, sau o pereche adevărată de pantaloni. De stretch nici nu mai vorbesc.

Așadar, vedetele atelierului sunt:

Liniara (cu sau fără tăiere de ață)

Continue reading Croitoria in serie – lectia 1 (partea I)

In sfarsit o zi libera

mos nicolaeNu-i tocmai liberă-liberă pentru că suntem tot cu gândul la lucru și cum să reușim noi până la sfârșitul anului să mulțumim și clienții, și angajații, și furnizorii, și nu în ultimul rând, după un an în care am tras ca nebunii, să nu cumva să rămânem noi cu un gust amar ca rezultat al muncii noastre.

În fine, azi e sărbătoare, doresc să felicit și eu toți copiii (mari și mici) care azi și-au găsit daruri în ghetuțe și să le spun la mulți ani! celor care azi își serbează onomastica.

In rest am descoperit că fiica-mea mă are în telefon cu numele ”treci acasă” și de săptămâna viitoare încep să vă învăț câte ceva despre croitorie, că am învățat, în acești ultimi trei ani de când stau prin atelier,  atât de multe lucruri mărunte și importante pe care am observat că nu le știu nici oameni care au lucrat câte 30 de ani în croitorii mari, încât am zis că n-ar strica să vi le spun și vouă. Poate vrea cineva să învețe. Așa că o zi pe săptămână vom avea lecția de croitorie. 🙂

Continue reading In sfarsit o zi libera

N-am avut net

Pentru prima dată de când am cam rărit-o cu scrisul pe blog, am o super-scuză: n-am avut net. Şi ca să fiu sinceră până la capăt, trebuie să spun că n-am avut net la laptopul meu. Că vizavi de el era laptopul domnului Costea plin de net, că aveam calculatorul din birou cu mega-net, că-n casă zac vreo trei tablete toate conectate non-stop,  asta nu vă mai spun, scuza mea e că n-am avut net și basta.

În rest toate sunt cum le știți, azi e bazarul de Crăciun la liceul Waldorf, noi nu ajungem din două motive, primul e că avem de lucru și când se termină programul nostru, bazarul se va fi terminat de mult, iar al doilea motiv e că fetele sunt mari și cică e jenant să apară părinții elevilor de liceu la bazar. 🙁

So, de data asta suntem într-o situație de tip win-win, nici noi nu ne simțim vinovați, nici fetele jenate. Dacă e să vorbim cinstit, nici mie în clasa a IX-a nu mi-ar fi plăcut să vină mama la o chestie de genul ăsta, dar aș fi vrut să-mi dea mie ceva banuți să cumpăr de la bazar tot felul de prostioare. Oh, wait, mi-au spus fetele că bugetul minim cu care pleacă de acasă nu poate fi mai mic de 50 lei de fiecare. Nu m-am lăsat ușor, până la urmă s-a negociat la sânge și vor avea 50 de lei. Amândouă. Împreună.

Continue reading N-am avut net