Meseriașii pricepuți

Am un mare respect pentru meseriașii pricepuți, dar am un și mai mare respect pentru echipele de meseriași pricepuți. Știți voi, băieții aia care vin și-ți montează mobila pentru dormitor în maxim o jumătate de oră, după ce tu te-ai chinuit două zile să potrivești bucată cu bucată în niște nenorocite de șuruburi și nu și-a ieșit nicicum.

Da, aveți dreptate, sintagma meseriași pricepuți nu există, am inventat-o eu acum pentru că am întâlnit atât de mulți meseriași nepricepuți, încât cred că sunteți de acord cu mine că meseriaș nu mai înseamnă de mult un om iscusit care chiar se pricepe la meseria pe care o practică.

S-a ajuns la asta pentru că nu mai există școli adevărate de meserii, sau dacă există prea puțini tineri vor să le urmeze, pentru că, nu-i așa, toată lumea visează să lucreze la birou. 😀

Ei bine, am ajuns în stadiul în care admir oamenii cu meserii. Ești un tâmplar bun care știe tot ce trebuie știut în meseria ta? Ai tot respectul meu. Ești un instalator care este în stare să dea mai multe variante viabile despre felul în care se poate face o instalație în casa unui om? Ai toată încrederea mea. Ești un croitor care știe să pună un fermoar în mai mult de trei feluri? Te aștept în echipa mea. 🙂

Și pentru că am ajuns la chestia asta cu echipa, am tot respectul pentru inginerii de toate felurile, care aleg să-și facă o echipă de meseriași cu oameni pe care îi transformă în meseriași pricepuți, uniți, care să știe fiecare ce are de făcut, care nu comentează aiurea deciziile șefului, care nu-și îneacă amarul în băutură, lucrează curat și vor să iasă din mâinile lor o treabă excelentă.

Cu toate că am avut de construit o casă, de la fundație până cea din urmă piesă de mobilier, cu toate că lucrez zi de zi cu mai mult de 7 croitori, cu toate că întâlnesc foarte des echipe de muncitori (lucrăm echipamente de protecție) încă pot număra pe degetele de la o singură mână meseriașii pricepuți pe care-i cunosc, oameni care studiază continuu, care nu vor să se plafoneze, care sunt tot timpul la curent cu ce e nou în meseria lor. Și e păcat, pentru că e nevoie de profesioniști în domeniile astea practice, domenii în care de prea multe ori lucrează mulți nepricepuți. Și că sunt la început neștiutori n-ar fi așa o tragedie, dar cei mai mulți dintre ei refuză să învețe, se cred deja a-toate-știutori și fac numai tâmpenii, convinși că știu ce fac.

Mă gândesc acum de ce naiba am scris asta? Poate de ciudă, poate din frustrare, poate din cauza prea multor întâlniri cu Dorei din toate domeniile. Sunt sigură că-i cunoașteți și voi. Din păcate, convingerea mea este că nu avem ieșire din condiția în care ne aflăm ca țară, dacă nu vom avea profesioniști, adică meseriași pricepuți în domeniile astea de bază, ca să zic așa.

A, și-mi place maxim reclama asta chiar daca nu ma dau în vânt după bere, dar sunt cu toată inima pentru relansarea scolilor de meserii. Oameni buni, chiar avem nevoie de tineri pregătiți!

(Visited 42 times, 1 visits today)
Vilma

Din pacate tot sistemul educational e la pamant! Vin la interviuri absolventi de Politehnica (energetica, inginerie electrica) si habar nu au care e legea lui Ohm sau care este diferenta intre curent continuu si curent alternativ. Vrem doar sa castigam bani multi, dar nu mai suntem preocupati sa invatam, sa ne dezvoltam…..

laur

7 cu mapa, 1 cu sapa. Asta este in Romania. Hai ca

mi-a placut faza cu fermoarul. Nu mai vin muncitori calificati din urma. Doar Dorei?

nina

Aproape doar Dorei. Mai sunt cativa cu sanse, sunt cei care au invatat meseria muncind prin tari straine si au inteles cam cum se fac lucrurile de calitate. Da-s putini cei care se intorc.

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.