E clar, nu avem nicio șansă, ziua începe în atelier și se termină în atelier. Comenzile sunt din ce în ce mai multe și mai mari, iar noi suntem aceiași. E drept cu echipa un pic mărită, dar nu cu o productivitate mult mai mare. Nu mai există profesioniști, sau dacă există sunt bine ancorați undeva și n-ar pleca decât pentru oferte foarte avantajoase pe care noi, deocamdată, nu le putem oferi. Așa că tragem ca nebunii. La sfârșitul lunii ne ia cu plâns, dar asta-i viața, mergem înainte. E cam mult timp de când treburile merg așa, asta-i minunatul mediu de afaceri al firmelor mici de la noi, mai exact al producătorilor mici.
Singura gură de oxigen pe care o așteptăm în următoarele două luni, e perioada sărbătorilor. Știți voi, acele zece zile în care nu lucrăm, ne plimbăm, mâncăm, ne costumăm casa frumos și așteptăm un moș cu barba lungă să ne pună sub brad cadourile cumpărate de noi. Pentru noi. Copiilor nu știu cine le aduce cadourile, acelea s-ar putea să fie chiar din partea moșului. 😀
Știu că abia a trecut octombrie și țara așteaptă un nou președinte (ca și cum asta ar schimba oamenii și i-ar face mai cinstiți, mai conștiincioși, mai conștienți că de la ei pornește totul), dar magazinele s-au umplut de decorațiuni de Crăciun și eu vreau să vină sărbătorile.