Lunea criminalilor

Aseară, după o după-amiază foarte frumoasă petrecută pe terasă la piscină (ok, minipiscină) în compania finilor, am făcut repede o salată de roșii cu brânză ca cină pentru domnițele ce țin la siluetă, completată cu niște ouă ochiuri pentru cei cu stomacul mai primitor, și apoi ne-am așezat care pe unde a putut să urmărim un film la TV.

Mie nu-mi plac filmele cu criminali și îi includ aici atât pe cei care își planifică minuțios fiecare crimă, cât și pe cei care trag cu două mitraliere o data cu lejeritatea cu care eu curăț usturoiul. Nu-mi plac împușăturile, nu-mi plac morții (cui îi plac?), nu-mi place să văd oameni răi la televizor în filme, mi-e suficient ce văd în viața reală. Din păcate, aseară am avut parte fix de asta,  am nimerit mai întâi un film cu un puști care era arestat la domiciliu (îmi place de mor felul ăsta de arest) pentru că își bătuse un profesor.  Cum nu avea ceva mai bun de făcut, a început să-și spioneze vecinii, mai ales că o tipă foarte faină  de vârsta lui s-a mutat de curând în casa de lângă. Nenorocirea a fost că de partea cealaltă era vecin cu un criminal în serie, pe care până la urmă reușește să-l demaște. În timp ce pe ecran avea loc o scenă foarte gravă, cu suspans și urmărire, cu muzică din aceea sinistră în timpul căreia nici inima nu-ți bate,  iar noi eram toți cu ochii lipiți de ecran, se aude deodata tare în spatele nostru: Sorineeee!

Nu vreți să știți cum am sărit toți și ne-am scuipat în sân de frică. Bineînțeles că era un vecin care venise să ne înapoieze drujba. Drujba?! La ce i-o fi trebuit?

Până ne-am revenit noi din sperietură, criminalul din film era gata mort și pe ecran curgea deja genericul de final. Am dat pe alt program.

Am găsit un fim bun. Un film cu o familie frumoasă, cu  casă frumoasă vis-a-vis de care murise o bătrână. Tatal din familia frumoasă îl întreabă pe postaș ce s-a întâmplat de a venit poliția, poștasul îi spune că a murit bătrâna, iar omul intră în casă și povestește familiei că vecina a căzut pe scări, și-a rupt gâtul și a murit. Ăsta a fost momentul în care am înțeles că-i tot film cu criminali și mi-am setat în gând că lunea la TV sunt filme cu criminali domestici. Adică de casă. Adică lnea trebuie să găsim altceva de făcut neapărat.

Partea proastă este că ăsta din al doilea film, criminalul zic, n-a murit la sfârșit. Din contră, și-a găsit o familie nouă pe care s-o mătrășească. Și pe cuvânt că era o familie frumoasă. 🙁

Mda, am pierdut minunat o seară de luni. V-am spus că nu-mi plac zilele de luni?

Daca intereseazaă pe cineva, primul film s-a numit Suspiciunea (Disturbia) si cel de-al doilea Tatăl vitreg (The Stepfather). Le-am căutat special numele pe google ca sp fiu sigură că n-am să mai pierd vremea și altă data urmărindu-le.

(Visited 44 times, 1 visits today)
viatanomada

eu am intrat direct la Stepfather, n-am putut sa ma uit prea mult, nu am vazut finalul si nici la altceva nu m-am mai putut uita, brrrrr

cris

:)))) sa-ti povestesc de mine: daca sunt singura acasa, dorm cu lumina aprinsa. Dar nu ma dau in laturi de la seriale cu criminali, gen Minti criminale, the mentalist. Nu le-am mai urmarit de juma de an, tare mi-i dor de ele si de inima cat purecele 😀

Nina

Si mie imi place The mentalist, dar nu mi s-a parut niciodata atat de aprofundat portretul criminalului ca in astea doua intr-o singura seara. Sau poate am avut eu cine stie ce stare.

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.