Viata cu gemeni IV

Undeva pe un hol al maternității, aștepta să-și cunoască puștoaicele, prințesele lui tata cărora toată viața lui, avea să le îndeplinească orice dorință, Sorin. A privit emoționat cele două mogâldețe, ba le-a ținut și-n brațe în vreme ce liftul a urcat două etaje și cred că ăla a fost momentul în care i s-au lipit de suflet. Definitiv. 🙂

Am rămas cu fetele în spital după ce le-am născut nici mai mult nici mai puțin de 3 zile, timp în care un medic pediatru m-a învățat să le deosebesc (glumesc), să le spăl, să le masez, să le hrănesc corect, într-un cuvânt să mă descurc cu ele când ajung acasă. A, și le-am făcut în spital găuri în urechi, nu știam exact când le voi pune cercei, dar am vrut să scap de grija găurilor.

Îmi aduc aminte de parcă a fost ieri de ziua în care mama soacră împreună cu soțul au venit să-și ia fetele de la maternitate. Abia așteptam să le duc acasă, nu-mi explic nici azi de ce, că dacă e să dau timpul înapoi, îmi dau seama că eram complet nepregătită pentru tot ce avea să urmeze. Le-am îmbrăcat pe fete, le-am luat în brațe, ne-am luat la revedere de la domnul doctor și de la asistente și-am plecat. La lumina zilei Sonia și Iulia aveau obrajii rozalii ca plăpumioarele lor și dormeau așa de frumos în brațele noastre, încât am crezut atunci că am cele mai cuminți fete din univers. N-a fost așa.

Continue reading Viata cu gemeni IV