E-Boda lanseaza primele smartphone-uri

Gata, nu săriți, nu m-am specializat în gaget-uri, dar să-l văd eu pe acela care, după o lună în care n-a ieșit din atelier, ar fi refuzat o invitatie la o lansare de…telefoane mobile.

Așa că m-am dus. Recunosc nu mă așteptam să înțeleg 100% ce se va discuta acolo, dar spre surprindrea mea discuțiile n-au depășit zona mea de confort și am înțeles absolut tot. Daca nu mă credeți puteți să-mi puneți întrebări. 😀

Hai că m-am luat cu vorba, ca femeile, și am uitat esențialul. Așadar, ieri E-Boda a lansat două telefoane mobile dual sim (da știu, chestia asta cu două cartele, una de la munca si una personala, pe care le poți pune în același device e foarte tare) cu nume ușor de reținut, Eruption V200 și Storm V100. Să le luăm pe rând:

Continue reading E-Boda lanseaza primele smartphone-uri

Misiune indeplinita

Am terminat!!!

Știu, m-ați dat dispărută, dar dragilor, așa cum probabil mulți dintre voi știu deja, am muncit de ne-au sărit capacele și sper sincer că nu ne vom mai înhăma niciodată la o chestie atât de ”din scurt” ca să spun așa. Pentru că, nu mă înțelegeți greșit, am făcut niște chestii foarte faine, ușor de făcut, dar care trebuiau terminate într-un timp extrem de scurt. În mod normal ar fi trebuit să lucrăm la comanda asta două luni și jumătate (tras tare, oricum), iar noi acum am făcut-o în mai puțin de o lună, ținând cont că prima săptămână a fost de mostre și de stabilit ultimele detalii.

Să vă spun că suntem epuizați și fizic și psihic nu cred că mai e nevoie, să vă mai spun că s-au strâns în tipul ăsta o mulțime de alte comenzi, iar nu cred că e necesar, dar să mă înțelegeți că îmi doresc din toată inima concediu, asta pot s-o fac, deși ăsta e doar un vis, până la începutul lui septembrie n-avem nicio șansă, așa că mă consolez cu gândul că există weekend-uri. 😀

În orice caz, numai la gândul că s-a terminat, că ne-am încadrat în termene și că de acum intrăm în normal deja mă simt mult mai bine. Am de gând să dorm mult, să scriu și să citesc mult (nu numai că n-am scris, dar nici de citit n-am avut vreme  în luna ce-a trecut), să deschid latopul de 50 de ori/zi, să-mi verific mailurile la zece minute (erau zile întregi în care nici nu vedeam telefonul), să mănânc multe fructe și să mă plimb cu bicicleta. Mult.

Continue reading Misiune indeplinita

Cum suport ratarea unui concediu

Sau cum o regret mai puțin. 🙁

Săptămâna trecută tălpile mele trebuiau să lase urme adânci în nisipul de pe plajele Greciei. Vacanța noastră de anul acesta e compromisă și nici măcar nu se întrevede în viitorul apropiat o alta. Dar nu ne plangem noi numai dintr-atat.

work in progresSuntem aproape de termenul final de predare cu cea mai mare comandă pe care am avut-o până acum. E minunat să vezi că dintr-o pânză albă poți scoate niște chestii pline de culoare și frumos asamblate, ca să spun așa. Uiți și de plajă și de slapi (apropo de șlapi, ieri am plecat până la magazinul de electrice, ce e la două strazi de noi si mi s-au rupt papucii pe drum. Am avut parte de ceva experiență cu simțit căldura la tălpi numai că în loc de nisip a fost asfalt).

Ieri mă gândeam deja cum voi plănui eu un alt concediu și cum de data asta vom pleca. Sorin face de câteva zile glume cu mine, ceva în genul: Eu vreau să mai mergem în Grecia. Pai, am mai fost, îl întreb eu simțind că mi se răsucește cuțitul în rană. Nu, dar am mai vrut, răspunde el și se mai și amuză. Mda, e ușor de suportat faptul că în timp ce trebuia să mă pârlesc la soare sau să mă bălăcesc în mare, m-am pârlit la presa în fața căreia stau de trei săptămâni și care nu are mai mult de 190 grade. Unde mai pui că mă bălăcesc maxim la duș.

Continue reading Cum suport ratarea unui concediu

Garsoniera din padurea de macarale

tn1_garsoniera_din_padurea_de_macaraleRomanul lui Dan Chișu mi-a plăcut, chiar dacă nu l-am citit în cele mai bune condiții sau poate tocmai din cauza asta.

Recunosc, despre Dan Chișu nu știam altceva decât că-i ceva playboy autohton cu pretenții de director de festival de film și abilități de bucătar.  Că-i scriitor nu știam și sincer am pornit să citesc cartea fără să am mari așteptări de la ea. Până pe la jumătate am avut impresia că autorul spune o poveste răsuflată. Sau gogonată. Un fel de povestire a unei isorii pe care cineva a auzit-o de la alticeva și cumva a ajuns la urechile lui. Iar acum el a pus-o pe hârtie  adăugându-și propriile înflorituri. Dar nu-i ca și cum nu ne-ar fi spus de la început că asta ne așteaptă. A făcut-o. Tocmai de asta mi-a plăcut.

Auzi la el nume de personaj, Basile Carlasse. Nume franțuzesc ce se trage dintr-un pur nume românesc, vă las pe voi să-l descoperiți. Cu rămâneri în străinătate, cu familii distruse, cu puțină revoluție și mult prezent, Chișu reușește să te facă să duci lectura până la capăt dacă tot ai început-o.

Continue reading Garsoniera din padurea de macarale