fără toane

Romanul lui Dan Chișu mi-a plăcut, chiar dacă nu l-am citit în cele mai bune condiții sau poate tocmai din cauza asta.

Recunosc, despre Dan Chișu nu știam altceva decât că-i ceva playboy autohton cu pretenții de director de festival de film și abilități de bucătar.  Că-i scriitor nu știam și sincer am pornit să citesc cartea fără să am mari așteptări de la ea. Până pe la jumătate am avut impresia că autorul spune o poveste răsuflată. Sau gogonată. Un fel de povestire a unei isorii pe care cineva a auzit-o de la alticeva și cumva a ajuns la urechile lui. Iar acum el a pus-o pe hârtie  adăugându-și propriile înflorituri. Dar nu-i ca și cum nu ne-ar fi spus de la început că asta ne așteaptă. A făcut-o. Tocmai de asta mi-a plăcut.

Auzi la el nume de personaj, Basile Carlasse. Nume franțuzesc ce se trage dintr-un pur nume românesc, vă las pe voi să-l descoperiți. Cu rămâneri în străinătate, cu familii distruse, cu puțină revoluție și mult prezent, Chișu reușește să te facă să duci lectura până la capăt dacă tot ai început-o.

Bine, mi-a mai plăcut mult finalul, felul în care s-au legat toate mai ceva ca-n ultimul episod al unei telenovele. O carte numai bună pentru o zi la plajă, o puteți cumpăra de aici înainte de a pleca în vacanță.