Posts Tagged ‘mancare’
Scurte
Dec
- aseara am fost la Casa Latina, a gatit delicios pentru noi Adi Hadean, venit tocmai de la Cluj pentru asta. Ne-am intalnit cu Ionut si Mihaela, draguti si plini de viata ca intotdeauna, am mancat am baut si ne-am simtit excelent. Eu va arat azi o poza, mai multe maine la Hadean pe blog.
Adi e mai frumos in realitate decat in poze sau la televizor. Zice Sorin: “Hm, bucatar care arata bine, mai rar.” El stie ca le face haine. 
- dimineata mi-am luat o bataie cu zapada de la niste colegi draguti, de mi-a ajuns zapada in locuri numai de mine stiute. Am urlat ca un lup ranit, da’ nu scapa ei asa usor, le-o coc.
- azi avem petrecere la firma. Nu cu fite si restaurante de lux, ci romaneste, cu gratar in curte si vin rosu. Abia astept!
Tags: Adi Hadean, frecus, mancare, petrecere, zapada
Proiecte interesante, abandonate sau aproape uitate
Sep
Exista oameni cu idei mișto. Pornesc o chestie, dupa care o abandonează, deși nu era un eșec, cel puțin, nu din punctul meu de vedere. De exemplu:
Nu sunt extrem de feministă, însă urmăream cu plăcere subiectele dezbătute pe La feminin. Se crease acolo o mică comunitate, care creștea cu fiecare zi, cu fiecare articol nou.
Proiectul a fost gândit și pus în practică de Dojo și Nebuloasa, doua fete extrem de inteligente, dar cu prea puțin timp pe care să-l investească într-un proiect aflat la început de drum. Parerea mea este că ele nu s-au uitat destul de bine în jur. N-au știut cum, când și cui să ceară ajutor. Au încercat cu guest- post ceva și au abandonat în cele din urmă și ideea asta. La feminin e acum părăsit, ultimul articol scris este din 31 mai. Minunea a ținut trei luni în condițiile în care, în ultima lună au existat doar 3 articole noi. Păcat!
Un alt proiect mort în fașa, ca să zic așa, este cel lansat de Miruna la sfârșitul primăverii, 1001 nopti cu carti. I s-au alăturat numaidecât și alte două domnișoare, dornice de lectură, de format obiceiuri și de ce nu, de dovedit perseverență. N-a fost să fie, deși dacă și-ar încorda puțin mușchii, fetele ar putea recupera.
Mi-am adus aminte de proiectele astea, când am văzut, acum vreo doua săptămâni, cu cât tam-tam se lansa recitiri.ro . Echipă tânără, entuziastă și talentată care promite mult. Am însă un feeling că nu va trece mult si proiectul va fi abandonat. Câteodată, tinerețea și entuziasmul nu sunt de ajuns. Site-ul suferă deja. Ok, îmi veți spune că e prea devreme, că abia a fost lansat și mai sunt multe chestii de pus la punct. Nu zic că n-ar fi așa, însă dacă începi cu mari lipsuri (de exemplu, în agenda la azi îți apar informații din 9 septembrie, articolele nu-s promovate suficient, în flash apar posturi și de acum 8 zile), ce șanse sunt ca lucrurile să se schimbe când entuziasmul de început o sa se dilueze?
Eu am susținut toate trei proiectele, fără să mă implic desigur, nu poți forța pe nimeni să-ți accepte ajutorul. Le susțin în continuare și am mari așteptări, de la recitiri.ro mai ales. S-ar putea să-i salveze întâlnirile din cenaclu…care le-ar putea menține, cumva, entuziasmul la cote ridicate.
Și ca să nu ziceți că sunt rea, vă invit să vizitați din când în când, cantina socială. Au pornit si ei de la lingura de lemn, cum s-ar zice și acum, dețin polonicul fermecat. Voi nu aveți voie să mă dezamăgiți! Vorbesc de Ioana și Cristian.
Succes tuturor!
L.E. Am încurcat-o pe Ioana cu Tanti Jeni. Stai bre, nu da!
L.L.E.
“Acolo unde nu-i putere
Nicio chemare nu se cere.
Când nu poți fi ce-ar trebui
Fii numai ceea ce poti fi!” (Ibsen)
Tags: cantina sociala, carti, femei, la feminin, mancare, oameni, obiceiuri, recitiri
Vecina si cainele
Aug
Vecinii, acest rau necesar al nostru al tuturor.
De-a lungul vietii m-a ferit Doamne-Doamne de vecini rai. Chiar daca am locuit o lunga perioada la bloc. Eram 44 de copii pe o scara de bloc cu patru etaje. Bine, numai pocaitul de la parter avea 12. Totusi nu am avut nimic de impartit cu nici un vecin.
Acum ca stau la curte, cu atat mai putin ma pot certa cu vecinii, desi chiar si aici nu toata lumea suporta pe toata lumea.
Un vecin iti poate fi de folos cand n-ai cu cine lasa pisica, cand vrei ca cineva sa-ti ude florile in vacanta si nu vrei sa pui o ruda sa strabata tot orasul pentru a varsa o sticla de apa pe cele doua muscate ale tale, cand ai ramas fara sare in seara de revelion sau cand ai nevoie sa te urci pe casa lui ca sa-ti vopsesti casa ta.
Vecinii au copii si astfel copiii tai au cu cine se juca. Cu vecina poti sa aranjezi astfel incat sa luati pe rand copiii de la scoala, tu o saptamana ea o saptamana.
Mai sunt desigur multe alte motive pentru care e bine sa ai vecini, dar uneori ce-i mult strica….
De exemplu o vecina care pleca regulat la tara, rugase o alta femeie batrana din apropierea sa sa-i aduca catelului ei macare cat timp lipseste. Nimic spectaculos, batrana a adus de mancare cainelui in fiecare zi cand stapanii lui au lipsit. Situatia s-a repetat de mai multe ori, dar in ultimul timp, batrana (77 ani) incepuse sa aduca mancare cainelui chiar si cand stapanii lui erau acasa.
Intr-o zi, saptamana trecuta, a adus ceva hrana pentru caine si cum poarta era inchisa a strecurat castronul cu mancare pe sub poarta. A asteptat ceva timp si a bagat mana sa i-a castronul gol, dupa mintea ei. Se vede treaba ca nu a asteptat suficient si cainele a crezut ca cineva vrea sa-i fure mancarea, moment in care si-a infipt coltii in mana “hotului”.
Batrana a inceput sa tipe si sa incerce sa-si retraga mana, cainele nu s-a lasat usor si pana la urma s-a ales cu o rana de toata frumusetea, care a necesitat doua interventii chirurigicale, drumuri zilnice la spital, medicamente si tratament.
Cine credeti ca a fost de vina?
As vrea sa stiu parerea voastra legata de faptul ca acum stapanul cainelui merge zilnic cu batrana la spital si ii plateste medicamentele, desi nu-l dau banii afara din casa si trebuie sa se invoiasca si de la serviciu ca sa poata face drumurile la clinica.
Iulia si Sonia la bucatarie
Mar
Cum spuneam in postul de mai jos, fetele azi au facut prajitura. Prajitura de copii. Adica, dupa o reteta dintr-o revista de copii. Nici nu s-au trezit bine dimineata, aproape n-au mancat micul dejun si s-au apucat de treaba. Si-au luat munca foarte in serios, asa ca aproape au invatat pe de rost reteta.
Nu m-au lasat sa fac aproape nimic, desi in revista scria “cereti ajutorul unui adult”. Ceva, ceva au facut totusi si eu.
Le-am facut doua/trei poze:
A fost prima data cand fetele au gatit de-a devaratelea. 
La sfarsit Iulia a fost incantata si Sonia a zis ” Eu nu mananc asa ceva.”
Pot sa aprind lumina?
Mar
Copilul Sonia se trezeste de 3 zile, foarte de dimineata, in jur de 5.30. Se spala, se imbraca, isi face ghiozdanul, pregateste sandwich-urile pentru scoala. Imi face si mie pachet. Eu ma inchin. Ea era genul de copil de care tragi in fiecare dimineata ca sa se trezeasca pentru a merge la scoala. Iulia era cea care se trezea un pic mai devreme. Nu inteleg ce s-a intamplat, dar o sa aflu.
Dupa doua zile, in care am fost foarte uimita si i-am satisfacut niste cerinte minimale, de genul “mami te rog sa-mi lasi folia de ambalat sandwish-urile pe raftul de jos”, dupa doua zile spuneam, ma intreaba aseara: ” Mami, eu cand vin dimineata in bucatarie sa pregatesc astea, pot ma sa aprind lumina?”
Azi a fost zi haotica, misto, grea, epuizanta, reala. In jurul pranzului trageam efectiv de mine. Acum mi-am amintit asta si am zambit.
Mananci cat vrei, platesti cat vrei
Feb
Am auzit dimineata la radio stirea astea. Cum ca, ar exista in Londra un restaurant, “The little boy” care ofera posibilitatea clientilor sai, sa manance cat pot si sa plateasca cat vor, sume pornind de la un penny.
Exista desigur de mult timp, restaurante care oferta aceasta posibilitate ( de a manca cat vrei) platind o suma fixa, noutatea consta in faptul ca, acum suma fixa e variabila. Patronul restaurantului spune ca, pana acum este in castig si ca, in general lumea plateste cam cat mananca, sau chiar peste.
Ma gandesc daca chestia asta, ar prinde in Romania. Daca noi am plati corect, cand stim ca am putea sa nu o facem.
Tags: mancare, restaurant, Romania
