De-ale mele

Iar s-au strâns tone de comenzi și vine iarna. Iarna în sensul că iarna la croitorie e mult mai mult de lucru, pentru că a face o geacă nu-i ca și cum ai face un tricou. În fine, nu vă plictisesc cu chestii din astea, ce vreau să spun e că atunci când să zicem și noi că am intrat în normal, iaca nu-i așa.

Fetele abia așteată să înceapă școala, ce-or crede ele că le va fi plac în clasa a VIII nu știu, dar e dreptul lor să aștepte începerea anului școlar cu drag, an pentru care ne pregătim intens, vă zic săptămâna viitoare mai exact cum. 😀

În alți ani pe vremea asta aveam gata și zacusca și sucul de roșii, ba uneori și multe borcane de dulceață, anul ăsta n-am făcut încă nimic, dar citesc pe fața mamei soacre că ne-a pus gând rău pentru sâmbătă. Spun ne-a pentru că Sorin e pionul principal în tot procesul ăsta, el vrea zacuscă și dulceață el cumpără ingredientele și tot el dă prin robot. De restul ne ocupăm noi, eu și mama, mai mult mama. Mie îmi revine sarcina ingrată de a spăla borcanele, pe care anul ăsta,  deșteaptă cum mă știți, le-am spălat deja tot anul la mașina de spălat vase și le-am păstrat ferite de praf și alte orătănii în pungi, bine dosite. Mai trebuie doar să le iau și să pun în ele hrana de iarnă pentru 6 guri. Poate am timp să le fac și niște etichete drăguțe. 😀

Continue reading De-ale mele

Zacusca e gata

E obligatoriu ca unul dintre mirosurile copilăriei să fie cel de zacuscă. Vinete coapte, ardei copt, roșii, ciuperci, o nebunie. Era casa noastră o mică făbricuță de făcut conserve pentru iarnă, și din tabloul acesta, pe lângă bulion, compoturi, zarzavat, gogonele și castraveciori murați, la loc de cinste stătea în fiecare an zacusca.

N-am să vă spun rețete și nici nu-mi iau angajamentul că peste ani, atunci când gospodăria noastră va fi în întregime pe mâna mea, obiceiul acesta se va păstra, dar deocamdă, an de an, noi facem zacuscă. Multă. Anul acesta ne-au ieșit aproape 60 de borcane. Cu toate astea, foarte puține dintre ele, poate două, vor prinde prima lună de iarnă. Mănâncă fetele mele de rup. În prima zi Iulia a mâncat 12 felii de pâine cu zacuscă. Adevărul este că e delicioasă. A pus mama în ea toate legumele pământului. Aproape.

Pentru că stăm la curte, o facem în curte. Pe pirostriile, care dacă mă întrebați pe mine arată hidos pe gresie. Parcă-s din alte timpuri și ceva nu se potrivește. Nu contează. Oala de 50 l (da, există, și stă la loc de cinste în pod) s-a umplut cu legumele tocate de robot. Da, cucoanele s-au adaptat, nimic nu se mai taie la mână, robotul e o unealtă modernă care-și face treaba și nu ia nimic din gustul legumelor.

Continue reading Zacusca e gata