Luni seara

E seară. Mai exact 20,34. Fetele sunt încă la dansuri (cursurile de dans sunt lunea și miercurea de la 19,30 la 21,30), iar eu încerc să-mi aștern gândurile pe hârtie  într-un articol cât de cât coerent. Lângă mine Sorin se uită pentru a miliarda oară la un film cu Arnold (ceva cu niște copii) și refuză să-mi dea și mie la Top Chef, argumentând că nu-i corect ca eu să și scriu, adică să nu mă intereseze Tv-ul, iar acesta din urmă să ruleze un program care-mi place tot mie, în timp ce el, cu toată atenția îndreptată spre ecranul televizorului, să se uite la ceva ce nu-i place. Are vreun sens fraza de mai sus?

Nu contează, oricum nu-s suficient de lucidă acum încât să pot descrie atmosfera din livingul nostru în această frumoasă seară de toamnă. Spun frumoasă pentru că-i cald în casă și pentru că tocmai am terminat de făcut (și de mâncat) niște superbe gauffre, cam ca cele pe care le-am mâncat astă vară la Bruxelles. Asta pentru că de două zile am acest aparat, care nu-i un sandwich maker obișnuit, ci are în plus și plăci pentru gauffre. Vă dați seama că l-am îndrăgit cu toții de numa. În weekend poate am timp și vă spun și-o rețetă, mai ales că nu-i musai să vă luați și voi aparatul ăsta, noi inițial văzusem unul la Cora cu vreo 75 lei, e drept că un pic mai mic și mai ciudat, dar bănuiesc că dacă rețeta-i bună, aparatele nu fac decât să coacă compoziția. Ok, hai să schimbăm subiectul că nu-i frumos să vă fac poftă, mai ales că am mâncat fagurii (ăștia-s gauffre pe românește) cu tot felul de topinguri, ciocolată, cireșe, căpșuni și kiwi.

Revenind la seara noastră, veau să vă spun că de mult n-am mai terminat programul la 16,00 (ca astăzi) și că de mâine lucrăm iar ore suplimentare, adică de dimineața devreme până seara târziu. Dar lasă că vin ele sărbătorile și sigur atunci vom avea timp de odihnă (nici nu vreau să-mi amintesc cțte sunt de făcut și de sărbători). Acum că am terminat de scris, mp îmbrac și mă duc să-mi iau copilele de la dansuri. Vor să ajungă urgent acasă, poate mai prind și ele ceva din Pariu cu Viața. Da, știu, dacă nu aveți copii, siguri habar nu aveți despre ce vorbesc.

Continue reading Luni seara

Am reînceput să ne uităm la televizor

Cred că a fost o vreme de 3-4 ani în viața mea în care m-am uitat la TV numai când mergeam la ai mei la țară. Iarna. În rest, nu mai știam nici să umblu cu telecomanda, așa de străin îmi era aparatul mare, plat și negru care ocupă un loc central nu doar în sufragerie, ci în fiecare din cele 5 camere ale casei, plus unul mic în atelier.

Dar….

Unii producători s-au cam prins că-și pierd mare parte din telespectatori și-au început să cumpere formate de succes de pe afară și uite că acum am fiecare seară ocupată cu câte-o emisiune, excepție fac lunea și duminica când mă uit la filme sau joc cărți.

Continue reading Am reînceput să ne uităm la televizor

Scurte de luni

  • Soarele e în continuare la mine pe terasă. 🙁
  • Fetele vor să meargă neapărat singure cu tramvaiul la şcoală. Mă mai gândesc la asta.
  • M-au sunat ăştia de la BCR şi vor neapărat să mă vad cu ei azi la un interviu. Eu le-am zis că nu vreau să mă angajez, ei insistă. 🙁
  • Sorin a stricat televizorul. S-a chinuit ieri aproape toată ziua, spre seară a reuşit. Se futu buşi softul. Nuuu, nu-s supărată.
  • Joi seară voi fi aici în calitate de “blogger părinte”, dacă eşti prin zonă, dă un semn.
  • Azi la 19.00 expoziţia Roxanei aka draw for joy  îşi are vernisajul. Intenţionez să ajung. Cu tot cu fete, desigur.

Have a stelar week! (o urare via titus)

Ne-am luat televizor LG

Asta-i asa un fel de titlu de Can-Can sau Libertatea. De fapt televizorul inca nu a ajuns la noi, dar va veni cu siguranta.

Nu stiu daca v-am mai spus, dar sunt fan LG. Monitorul pe care-l am acum in fata este un LG cu diagonala de 19 inch, la fel si monitoarele de la celelate calculatoare din casa (mai sunt doar doua, unul la fete si unul in atelier 😀 ).

Am vrut sa ne luam acum ceva timp si un TV LCD tot de la LG, cu diagonala de 37 de inch insa am primit o pleasca de la cineva, care tocmai isi luase o plasma si ne-a dat noua televizorul vechi, asa ca ne-am amanat planurile pentru o vreme. Pe asta vechi primit ca’do, l-am adus in casa cu ajutorul unor vecini destoinici, pentru ca are cred 100 de Kg, da’ cel putin are diagonala de 105 cm, fix cat  LG LCD LH5000 asta, despre care va spuneam ca trebuie sa vina. Deci old TV-ul (hai sa-i zicem GoldStar 😉 )  tine  locul ocupat pana ajunge bijuteria la noi.

Continue reading Ne-am luat televizor LG

Oamenii din televizor

Nu vorbesc de oamenii pe care ii vad azi la televizor. Eu ma refer la oamenii  care apareau la televizor, inainte  ca eu sa implinesc 5-6 ani. Ei locuiau dupa parerea mea, intre televizor si perete si intrau pe rand in cutia aia mare sa-si spuna replica. Ma gandeam uneori daca ei aveau ce sa manance, sau unde sa faca pipi, dar nu-mi bateam capul prea mult cu asta. Pana la urma era treaba lor.

Am vazut odata la circ, niste pitici iesind dintr-o cutie mica, mica si m-am gandit ca aia sigur lucreaza la radio. Cand bunica mea a aruncat un  radio din ala mare, Gloria parca se numea, l-am desfacut in bucati sa vedem cine era in el. Am gasit doare niste circuite si  ne-am zis ” Ah, au plecat deja!”

Mai tarziu, un var mai mare ne-a lamurit misterul “Nu sunt ba in televizor, vin pe fir.” Aoleu, pai daca in televizor ii mai bagam cum ii mai bagam, pe fir nu incapeau nicicum. Cum naiba sa incapa oamenii pe fir? Si unde mai pui ca vin din perete, ca firul e bagat in perete. 😀 Doamne, Dumnezeule! Apoi credeam ca astia care vin pe fir, au niste abilitati speciale cu care s-au nascut. Imi era intr-un fel ciuda pe ei. 🙂

Continue reading Oamenii din televizor