Olimpiada Greacă

Ieri am participat la Olimpiada greacă, organizată în fiecare an de Liceul Waldorf , o întrecere sportivă între copiii  claselor a V-a din toate școlile Waldorf din țară. Pentru că anul trecut, când fetele au fost a V-a și era primul lor an la Waldorf, Olimpiada Greacă s-a ținut la Simeria, ele n-au participat, așa că am forțat un pic anul acesta și pentru că acum s-a ținut la București, am mers și noi să vedem cu stau lucrurile și să încurajăm participanții.

Disciplinele sportive au fost: aruncarea discului, ștafetă, maraton, viteză, aruncarea suliței, trasul frânghiei, lupte libere și sărituri. Echipele erau formate din cca 10 membrii distribuiți aleator din toate școlile participante, astfel încât copiii să se împrietenească și să lupte pentru echipa lor. Fiecare echipă a fost condusă de câte o zeitate, cu steag și costumație, iar toți am fost călăuziți de Zeus și discpolii săi pe tot parcursul concursului. Spun am fost, pentru că aproape fără să înțeleg ce se întâmplă eram costumată cu o pelerină maro și transformată pentru o zi în slutul, dar legendarul meșteșugar al Olimpului și anume zeul Hefaistos.

Norocul a fost că echipa mea a fost formată din copii unul și unul, care mai de care mai implicați și mai dornici să ieșim învingători. Deși ploaia n-a ținut deloc cu noi, deși l-am rugat pe Zeus să facă ceva ca să îndrepte vremea, aceasta din urmă nu ne-a făcut deloc parcursul competițional mai  facil, așa că la sfârșitul zilei am fost cu toții foarte obosiți, ok, eu mai mult decât copiii, dar cu toate astea foarte, foarte mândrii că am reușit să câștigăm aproape toate probele. Cele mai bune probe pentru echipa mea formata din 10 copii ( 6 din București, 1 din Timișoara, 1 din Sibiu, 1 din Iași și 1 din Roșia Sibiului) au fost ștafeta, trasul frânghiei și luptele.

Continue reading Olimpiada Greacă

Liceul Waldorf cu bune și rele

Nu trece o zi făra să mă gândesc și să-i mulțumesc Ioanei pentru că mi-a arătat, cam acum un an, cum se învață și cam care-i treaba cu sistemul Waldorf. E drept că pe vremea aia totul era doar teorie pentru noi, și pentru mine, și pentru ea, nu cunoșteam pe nimeni din interiorul liceului (în București exista un singur Liceu Waldorf cu clase de la I la XII), care să ne spună ce și cum.

Am impresia că informația asta a ajuns la mine exact la momentul potrivit, pentru că dacă aș fi dat fetele la Waldorf  încă din clasa I, probabil m-aș fi gândit toată viața cum ar fi fost ele dacă învățau la o școala normală. Ei bine, acum asta n-o să se întâmple pentru că patru ani Iulia și Sonia au învățat la tradițional și oricât de mult mi-a plăcut pe vremea mea școala tradițională, ea nu se potrivea nicicum fetelor mele.  Profesori care nu-și dau silința să predea mai nimic (nu neg ca există excepții, cei care le stiți bucurați-vă de ele, la noi n-au fost), tratarea tuturor elevilor ca un tot unitar, nu conta că unul înțelegea mai greu și altul mult mai repede, nu conta că majoritatea n-au știut să-și rezolve temele și nici părinții nu-i puteau ajuta acasă. Adevarul este că nu prea conta nimic. Ședințele se faceau doar pentru a ne cere bani pentru nu știu ce chestii noi, gen jaluzele la clasă.

Desigur, nici la Waldorf nu-i raiul pe pământ, dar când vezi toți profesorii preocupați de copiii, când vezi că singurul material didactic solicitat de la copii în anul ăsta a fost o furculiță pentru sceneta la engleză (pe care în ziua cu pricina fetele au uitat-o acasă 🙁 ) și două ouă înainte de Paște pentru a fi vopsite de copii,k când vezi că deși nu-s ași la matematică așteaptă orele cu mare plăcere, când primești o invitație scrisă de mâna lor prin care te anunță că miercurea viitoare au concert și ele vor cânta la mandolină,  parcă nu ți se mai par așa importante părțile rele.

Continue reading Liceul Waldorf cu bune și rele

De-ale noastre

Am mult de furcă zilele astea cu fetele.

Au început de ieri epoca de matematică și orice ați zice, nu-i tot una matematica cu geografia, în sensul că nu se învață la fel de ușor și cu drag. Cum la școala Waldorf temele pentru acasă sunt puține spre deloc, ceea ce susțin în continuare ca-i un lucru bun (dacă vrei să studiezi în plus, e musai s-o faci de plăcere), aș vrea să mă asigur că fetele au înțeles ce se predă la școală și vreau să le dau un pic în plus de lucru. La matematică. Cu consimțământul lor. Cu alte cuvinte ele m-au rugat să fac asta. 🙂 Am nevoie însă ca organizarea să fie foarte riguroasă, pentru ca n-aș vrea nici să le iau mult din timpul liber și așa destul de puțin pe care-l au.

Miercuri au premiera la o piesa de teatru în engleză (la care ele nu stau bine deloc, dar recuperam noi, nu mă îndoiesc), unde au și ele niște roluri de fetițe din secolul trecut, pentru care am închiriat niște rochite așa de frumoase, că abia aștept eu să le văd în ele, apăi ele să le îmbrace.  Sper să am aparatul de fotografiat încărcat și să vă pot arăta joi câteva poze.

Așadar au și de repetat rolurile pentru piesa asta, plus că imediat după vor începe repetițiile pentru o piesă în germană (asta-i o regulă la Waldorf, fiecare clasă trebuie să pregătească  în decursul unui an școlar o piesa de teatru sau, mă rog, o serbare în limbile străine studiate).  Pentru că noi n-am fost la Waldorf până anul ăsta, eu spre deosebire de ceilalți părinți sunt mult mai curioasă. 😀 Abia aștept să văd piesa în engleza și să aflu ce roluri primesc pentru germană, unde se descurcă mult mai bine.

Continue reading De-ale noastre

Carnavalul

Până la urmă venit și ziua Carnavalului. Da, azi a fost, însă pregătirile au început cu o lună înainte. Fiecare clasă a pregătit un mini-spectacol legat de costumele pe care le purtau și de epoca pe care a încheiat-o azi. Ale noastre au terminat istoria. Ieri aveau în cap numai Grecia și Egipt, pentru că au dat testul de sfârșit de epocă. Scăpați de grija testului s-au concentrat pe carnaval și azi era clasa plină de măști, costume și copii.

Clasa a V-a au fost zei și regi din antichitate, Iulia a fost Cleopatra și Sonia Afrodita. Cei din clasa a VI-a erau costumați în  personaje din Alice în țara minunilor, clasa a VII-a ceva cu marchize și conți… Foarte frumoși erau copiii și minunată admosfera de pe holurile liceului. Nici cei mai mici nu s-au lăsat mai prejos, am auzit că au făcut scenetă cu Mama lui Ștefan Cel Mare, n-am reușit să văd tot, dar vă spun, a fost frumos.

După carnaval copiii au plecat la patinoar cu diriga. Nu vreau să știu.

Continue reading Carnavalul