Tag: politica

O poveste ca oricare alta

A fost odată ca niciodată o familie netradițională care avea doi copii. Unul al mamei, altul al tatălui (adoptat cumva de acesta pentru că trăise pe vremuri cu mă-sa).

Copilul mamei era exemplar. Nu numai că avea note bune, dar avea prieteni mulți și făcea proiecte frumoase cu care avea succes. Copilul tatălui învăța și el bine, avea și câțiva prieteni gălăgioși și ofticoși, dar nu făcea proiecte. Lui îi plăcea mai mult să strice proiectele urâte ale celorlalți copii. Copiii învățau în aceeași clasă, aveau aceeași învățătoare, dar nu stăteau în aceeași bancă.

Continue reading O poveste ca oricare alta

Politica e de mine

N-aș fi ghicit nici într-o mie de ani (nu că aș fi avut vreodată așa speranță de viață ) că sunt mănușă cu politica. Că mi se potrivește chestia asta cu: hai să face lucruri, hai să ne gândim, începem și scriem proiecte și vrem să le și implementăm, citim legi, facem politică. 

În decembrie anul trecut am aflat că s-a înființat partidul Plus și am trimis din instinct  o cerere de adeziune. Ajunsesem la asemenea nivel de frustrare legat de tot ceea ce se întâmpla pe scena politică din România, încât am fost convinsă că singura soluție rezonabilă era aceea ca oamenii cinstiți care încă nu știu/fac/cunosc/ politică să se implice în proces. Am înțeles că dacă nu fac și eu personal ceva urgent, nu voi mai avea niciun drept să aștept o schimbare. Cine s-o facă? Pentru mine așteptarea s-a terminat atunci și tot atunci au început întrebările de tipul: ce pot să fac, la ce mă pricep, ce trebuie să învăț, cum i-aș putea ajuta pe oamenii ăștia în așa fel încât împreună să facem lucruri bune pentru comunitatea noastră, pentru sectorul, orașul și țara noastră? 

Și veți fi uimiți să aflați de câtă implicare e nevoie dacă o iei de jos, partid nou, cu oameni noi care chiar vor să schimbe lucruri în țara asta, în momentul în care românii percep toți politicienii ca pe niște hoți. Normal că oamenii au dreptate. E ca și cum politica=hoție și noi începem să facem politică. Greu, dar nu imposibil. Oamenii își doresc politicieni în care să creadă. Care să le explice și de ce nu fac lucruri atunci când nu le fac.

Continue reading Politica e de mine

Azi am biroul în curte

Nimic nu se compară cu cafeaua băută la prima oră în curtea personală. Pisica vecinilor se alintă, în depărtare se aude zgomotul mașinii care spală strada. What did I say? Mașină care spală strada la noi pe uliță? Așteptați un moment, merg să verific…

Hai că am apucat să mut și mașina ca să poată trece cu spălatul și prin dreptul casei noastre. Da, stăm în București, aici nu prea se curăță străzile, mai ales prin părțile noastre, dar acum domnul Prigoană candidează la funcția de primar și probabil că ăsta-i un fel de lobby. Uneori mă gândesc că ar fi excelent dacă am avea alegeri din trei în trei luni. Atunci toți politicienii ar ține-o numai în fapte bune. Și ce frumos începusem postul ăsta…

Să revenim, cafeaua, zic, are un gust excelent când o bei dimineața în curtea ta. În față am un boboc de trandafir portocaliu (nu, n-are legătură cu portocaliul politic), care domină partea lui de grădiniță. Mama udă căpșunile. Are o stropitoare verde mare (există și-un partid cu verde, nu-i așa?).

Continue reading Azi am biroul în curte

Spiru Haret și Titu Maiorescu

Așa cum toată lumea știe că pe 15 ianuarie îl sărbătorim pe Eminescu, tot așa ar trebui să ținem minte și data de 15 februarie, ziua în care Romania primea, la distanță de câțiva ani și câteva sute de km, doi oameni pentru care avea să primească felicitări peste ani. În 1840 se năștea la Craiova Titu Maiorescu, iar în 1851 venea pe lume, la Iași, Spiru Haret.

Ok, acum că am fixat data de 15 februarie ca zi de naștere a două mari personalități românești, să vă spun câteva cuvinte despre fiecare.

Puțină lume știe că poate Creangă n-ar mai fi ajuns să ne povestească nici Amintirile nici alte opere ale sale, dacă Titu Maiorescu, care-l cunoștea și aprecia pe Creangă încă de pe vremea când îi fusese acestuia profesor la Școala Vasiliana de la Trei Ierarhi, nu l-ar fi repus pe acesta în funcția de institutor pe care o pierduse după ce fusese exclus din rândurile clerului.

Continue reading Spiru Haret și Titu Maiorescu

Azi

Astazi când toată lumea va fi ocupată să despice firul în patru, a fost sau nu trucaj, de ce au scos acum filmul și “cum ăla era Băsescu?”, eu o să am una dintre cele mai frumoase zile, aceea de dinaintea plecării într-o călătorie, mai lungă sau mai scurtă. Între noi fie vorba, călătoriile mele sunt în general scurte.

Sunt oameni cărora le place să afle acum, că pleacă într-o ora, nu știu unde. Doh, mie nu-mi place asta. Pentru că sigur uit ceva, pentru că eu am nevoie de timp să mă gândesc la cum va fi…. Probabil că asta e din cauză că nu plec prea des.

Atunci când viața ta e un continuu dute vino, e oarecum normal să te obișnuiești și să fii tot timpul pregătit de plecare. La mine nu. Eu am rădăcini adânci, adică atunci când îmi fac bagajul tre’ a intru prin 5 camere, să caut în tot felul de locuri, să-mi pregătesc nu știu ce chestii și apoi să înghesui totul într-o geantă mică, că de, nu stau mult plecată. 😀

Continue reading Azi

Becali, acest Tanase Scatiu al vremurilor noastre

Becali se gandeste sa candideze si la presedentie. E probabil pentru el, un nou prilej de a aparea in presa si de a face circ.

Gandindu-ma la Becali si la politica,  mi-am amintit de Tanase Scatiu, boierul parvenit din “Viata la Tara”. Exista niste asemanari uimitoare intre personajele astea doua si sunt curioasa pana unde vor merge destinele lor in paralel.

Si Becali si Scatiu s-au nascut saraci si au fost toata viata complexati din cauza asta.

Continue reading Becali, acest Tanase Scatiu al vremurilor noastre

EBA pe coperta revistei Political Woman

Acum aveam nevoie de niste emoticoane din alea cu ochii bulbucati, ca sa intelegeti cam cum ma uit eu acu’  la articolul asta si ma crucesc. Nu vreau sa mai aduc vorba de EBA. Am ajuns la concluzia ca ea nu are nici o vina. E plin spitalul 9 de anonimi care se cred Napoleon, regina  Elisabeta, etc., de ce n-ar fi si Elena Political Woman?

Da’ oamenii astia, cei care lanseaza o revista de genul asta, sunt  toti legati la ochi, au mintea plecata cu sorcova? Cum sa alegi ca la primul tau numar, sa-ti apara pe coperta o pitzipoanca? Pai atunci, se cheama ca nu esti nici political, nici woman.

Sa nu-mi spuna cineva ca e strategie de publicitate, ca daca n-ar fi fost EBA, nu s-ar fi cumparat revista, nu s-ar fi vorbit de ea, nu etc.

Continue reading EBA pe coperta revistei Political Woman