Micul dejun e tot un fel de “bună dimineața”

Am avut ani de zile în care nu mâncam dimineața decât în weekend-uri și numai în cele în care mă trezeam mai devreme de 12. Nu vreau să spun că-mi era rău, dar vreau să aflați că nu-mi era bine. Plecam de acasă cu stomacul gol, la prânz nu mâncam decât niște biscuiți și mă așezam la masă o singură dată pe zi, și anume, seara. Mi-am dat seama că regimul ăsta nu-mi face bine, destul de târziu. Aveam 30 de ani și mă credeam o zeiță. Ceva ce nu poate fi dărâmat. Muceam de dimineața până seara uneori fără să mănânc ceva și credeam că nu mă poate birui nimic. În plus credeam că nu-mi arăt vârsta, eram destul de mulțumită de cum arăta pielea mea. A, nici apa nu prea mă preocupa. Mai exact, nu serveam decât atunci când mă lua cu leșin. 🙁

Revenind la vremea aia, îmi amintesc cu exactitate momentul în care am încetat să-mi mai bat joc de corpul meu. Eram în mașină la semafor și un cerșetor s-a apropiat de geamul meu. Nu mai știu dacă mi-a cerut ceva sau dacă i-am dat vreun șfanț, dar știu exact că omul s-a uitat la mine și mi-a spus: vrei să-ți spun câți ani ai?  Hehehe, mă amuzam eu în gând, mai ales că toți cunoscuții și necunoscuții îmi ziceau: 20, hai maxim 24 ani poate să-ți dea cineva. Ei hai să te văd moșule spune câți ani am. Și-a zis: 30 ani. Nici nu mai știu dacă semaforul s-a făcut verde, dar e  sigur că eu am plecat în viteză. Și dusă am fost.

Am înțeles atunci că excesele nu-s bune, că dacă vreau să mă păstrez cât mai mult timp sănătoasă (știți voi, sănătatea înseamnă și să arăți tânăr, problema mea), n-am decât să ajung la un echilibru și să repect atât mesele zilnice cât și programul de mișcare. De atunci micul dejn a fost  sfânt, chiar daca uneori însemna doar un iaurt si altădată o întreagă omletă cu șuncă. Între timp ideile de mic dejun sănătos și energizant s-au înmulțit, au apărut tot felul de variante care mai de care mai apetisante și  uite așa am ajuns în zilele noastre.

Continue reading Micul dejun e tot un fel de “bună dimineața”

Cum știi că ți-au crescut copiii

De ani de zile, mai exact 12, pregătesc fetelor mele zilnic micul dejun, cu mici excepții când am fost suplinită de mama soacră sau când copilele își petreceau vacanțele la cealaltă bunică. Era un ritual pe care îl făceam cu drag, dar aproape din inerție. Știam că asta e treaba mea, să fie micul dejun pregătit zilnic pentru copile.

Ieri de dimineață Sonia robotea în bucătărie. Tăia felii de pâine, le ungea cu brânză topită, le adăuga câte-o felie de șuncă de Praga și le băga în sandwich maker.

O întreb frecându-mă la ochi: Ce faci copile? Nu-mi spune că-ți pregătești micul dejun. 

Continue reading Cum știi că ți-au crescut copiii