Sarcini, gravide, probleme, rezolvari

Hai să vă mai zic câte ceva despre graviduțele mele preferate, Emilia și Doina. Așteptați-vă desigur să vă vorbesc și despre progesteron, n-ar fi exclus ca după ce v-am bătut atât la cap cu hormonul acesta, să puteți duce voi mai departe pasiunea asta a mea, fie că vă informați pentru voi, fie că o faceți pentru a putea ajuta pe alții care ar putea avea nevoie să fie informați.

Revenind la Doina, nu că aș fi ceva medium, dar am știut încă de la primul semn că prietena mea va avea doi copilași. Doi, înțelegeți? Doi. Mai știți pe cineva cu doi? Eu da.

Deci cu Doina lucrurile merg cât se poate de bine (acum să sperăm că va avea o fetiță și-un băiețel), sarcina e sub observație, nivelul progesteronului ținut sub control cu Lutinus (vă reamintesc aici în paranteză de importanța progesteronului în mentinerea sarcinii, el este responsabil cu susținerea fazei luteale în primul trimestru de sarcină și inhibă contracțiile ce ar putea duce la naștere prematură în trimestrele II si III). Doina, spuneam, se află pe mâini bune.

Continue reading Sarcini, gravide, probleme, rezolvari

Cum am umblat aproape o săptămână pe la medici

În România. Că tot are dojo o impresie bună despre cum ești tratat la noi. Nu vreau să i-o stric, vreau doar să-i spun că nici aici nu-i întotdeauna ok din prima.

Acum vreo 5 ani într-o primavară spre vară, ne-a adus o vecină un castronel cu zarzăre. Verzi. Nespălate. Copilul Iulia le-a văzut pe masă în curte și le-a mâncat. Pe toate.

În seara aia n-a vrut la cina decât o salată din care a ciugulit puțin castravete. A doua zi dimineață n-a vrut să mănânce nimic din ce i-am dat. Am insistat. A mâncat un sendviș până la urmă, dar l-a vomat în zece minute. Hmm. La prânz la fel. A mâncat felul unu, felul doi  l-a refuzat, după care a vomat din nou. Deja am intrat în panică. 

Continue reading Cum am umblat aproape o săptămână pe la medici

Dacă n-ai nimic, n-ai nimic

L-am invitat pe Cristian să ne povestească odiseea prin care a trecut de curând, datorită unei pietre năstrușnice apărută din senin la glanda salivară. Și-a făcut treaba cum nu se poate mai bine (și el și piatra), vă rog să citiți și să trageți învățăminte din povestirea următoare.  Atenție text lung!

În primele zile ale acestui an, m-am procopsit cu piatră la glanda salivară dreaptă

Știu, mulți dintre voi se miră cum poate apărea piatră tocmai acolo, dar vă spun eu: se poate.  Nu mă întrebați de la ce, că nu știu să vă zic, dar am auzit diverse păreri: unii spun că de la apa minerală băută în exces, alții ( prieteni buni) mi-au zis că așa-mi trebuie dacă salivez prea mult la bunătățile lui tanti Jeni. În fine, eu aș miza mai mult pe prima variantă, deși cea de a doua ar fi mai evidentă, ținând cont  de îndeletnicirile mele din ultima vreme.

Continue reading Dacă n-ai nimic, n-ai nimic