Tag: mama

Tuturor mamelor de Crăciun

Obișnuim să credem că și mamele au vacanță de Crăciun. Și avem dreptate, evident.

Urmează un post din care n-aș vrea să credeți că am ceva cu tații. Și ei au vacanță. Există unii care chiar ajută la cumpărături și la ambalat cadouri, dar vacanța lor nu-i ca a mamelor. Peste tot în lume, cu câteva săptămâni înainte de sărbători mamele își mișcă fundurile și fac magie pentru a le oferi copiilor lor un Crăciun de care își vor aminti. Și nu vorbim aici doar de cumpărături, cadouri și învelirea lor. Asta să fie clar. Pe astea le-am învârti pe un deget.

Este vorba despre strategie, planificare și atenție la detalii. A, și timp. Foarte mult TIMP:

  1.  Mama se asigură că fiecare copil duce un cadou de Crăciun învățătoarei/educatoarei/dirigintei. În ultimul timp asta înseamnă să plătească o sumă de bani pe care copiii o strâng și din care cumpără dirigintei un singur cadou. Mult mai bine! Eu am prins vremuri când trebuia să mă gândesc la fiecare profesor în parte și să-i găsesc cadoul potrivit.
  2. Mama are grijă ca și antrenoarea de pian, dans or #younameit să știe că este apreciată și să primească ceva drăguț de Crăciun.
  3. Tot mama se gândește ce cadouri li s-ar potrivi copiilor, părinților, fraților, nepoatelor și nepoților, finilor și nașilor, apoi merge și le cumpără. Am spus că nu zic nimic despre cumpărături, dar nu prea se poate fără ele.
  4.  Mama are grijă ca tata să nu uite să împodobească casa pe dinafară cu luminițe. Și reni. Si Moși. După care îl ajută. Îi aduce totul din pod, le descurcă, le bagă în priză și îl lasă pe tati să vadă de ce nu pornesc în timp ce face un ceai cald că e cam frig afară.
  5. Când a terminat cu fațada casei, începe decorarea înăuntru și așteaptă să audă măcar de la un membru al familie: Mami, îmi place mult cum arată camera mea decorată.
  6. Mama își rezervă timp să facă prăjituri cu copiii în Ajun ca să aibă aceștia ce să-i dea la schimb Moșului pentu cadouri, prăjituri ce se dovedesc în cele din urmă necomestibile pentru că puștimea a lins fiecare ustensilă, blat, castron, deget. Dar ei știau sigur că tu te distrezi făcând asta.
  7. Mama cumpără completează și trimite un bilion de felicitări de Crăciun. Din partea întregii familii. Tuturor.
  8. Mama dă peste cap Pinterestul în căutarea celui mai frumos și bun mic dejun pentru dimineața de Crăciun a familiei sale, care îl va adora. Copiii vor cere să faci unul la fel și anul viitor.

Continue reading Tuturor mamelor de Crăciun

Poezia, ce dor mi-a fost de ea…

Zilele trecute am sarbatorit ziua de naștere a celui ce a fost, după părerea mea, cel mai popular poet al nostru, George Cosbuc ( n. 20,09.1866 – d. 09,05,1918) . Când spun că am sărbătorit, mă refer la faptul că împreună cu câţiva prieteni, ne-am amintit (pe facebook) câteva din poeziile marelui poet: ”Noi vrem pamant”, ”El Zorab”, ”Moartea lui Fulger”, ”Dușmancele” (Bogata-şi pupă boii-n bot, Îmbătrânind cu boi cu tot), ”Iarna pe uliță” și altele, toate venite parcă din alte vremuri, dar mai actuale ca oricând.

Şi-am recitit ”Decebal către popor” cu-al său celebru vers ”C-o moarte tot suntem datori!”, și-am savurat până la ultima literă ”Pașa Hassan” cu a lui fugă de ghiaurul Mihai:  “Stăi, paşă! Să piară azi unul din noi.”
Dar paşa mai tare zoreşte;
Cu scările-n coapse fugaru-şi loveşte
Şi gâtul i-l bate cu pumnii-amândoi;
Cu ochii de sânge, cu barba vâlvoi
El zboară şoimeşte.

Dar dintre toate poeziile lui Coșbuc, cea mai aproape de sufletul meu e Mama, poezie pe care o știu de la 2 ani și8 luni (am o fotografie de la prima mea serbare de la gradiniță, serbare la care am recitat poezia asta):

Continue reading Poezia, ce dor mi-a fost de ea…

Tu cum îi spui soacrei?

soacra si noraVerile le petreceam cu precădere la bunici, la ţară.  Bunica din partea tatălui, cu care îmi petreceam prin curte mare parte din zi, mi se plângea la un moment dat că nurorile ei (are trei băieţi)  nu-i zice niciuna “mamă”. Îmi spunea că dragostea ei pentru cea care i s-ar adresa aşa, ar creşte într-o clipă şi ar face-o fericită. Că cea mai mare dorinţă a ei era asta şi că o doare când le vede cum tot evită sa o strige în vreun fel, doar ca să nu fie nevoite să-i spună “mamă”.

Acum eu, cu mintea mea de copil, mă gândeam că aş putea vorbi cu mama, să-i spun chestiile astea aflate de la bunica, şi să o fac pe ea nora favorită. Ce era aşa greu să spui un cuvânt (ca doar nu te doare gura), care l-ar putea face fericit pe celălalt?

Nu mai ştiu dacă i-am spus sau nu mamei atunci chestia asta, însă mie mi-a rămas în minte (m-a pregătit oarecum pentru ce va urma) şi atunci când a fost rândul meu să fiu noră, n-am avut nicio reţinere şi m-am adresat direct cu apelativul “mamă” când a trebuit să-mi strig soacra. Să va mai spun că-s nora ei preferată? (ok, sunt singura ei noră dar asta-i nerelevant 🙂  )

Continue reading Tu cum îi spui soacrei?

Jucăria vie

E linişte. Casa încă se odihneşte după agitaţia din zi. Zorii mijesc şi încearcă să-şi facă loc prin sticla ferestrei, pentru a ajunge la obrazul curat de copil, pe care ar trebui să-l mângâie uşor înainte de trezire. Copilul, mai şmecher ca zorile, deschide brusc ochii ca şi cum el ar fi fost treaz de mult şi priveşte geana de lumina cu îndrăzneală.

“Trezzzireaaa, o nouă zi începe, strigă micuţa cu toată puterea. Trezzzireaaa.”

De undeva din casa se aude o uşa scârţâind. Cineva i-a auzit strigătul şi se grăbeşte spre ea. E mama, care se aştepta ca fetiţa să se trezească devreme azi, dar nici chiar aşa. Era abia ora cinci. Când intra în camera copilului, acesta stătea pe marginea patului şi ascundea ceva sub plapumă.

Mama încearcă uşor să o convingă să-i arate ce ascunde, gândindu-se că e vorba de motănelul de pluş pe care fetiţa se angajase să-l crească mare. 😀 Copilul îndărătnic nu se lasă înduplecat şi lumina jucăuşă din privire capătă valenţe de scânteie. “Nu mami, nu-ţi pot alăta, că te supeli.”  Femeia zâmbeşte crezând că nimic nu o mai poate surprinde. Îşi roagă fiica să mai doarmă puţin până va pregăti ea micul dejun. Copilul acceptă surprinzător de uşor şi se lasă încet pe spate, fară a scoate de sub așternut mâna în care ţinea ceva ascun.

Mama renunţă la a mai afla ce ascunde copila şi pleacă spre dormitorul său cu gândul că va mai dormi cel puţin o oră până să se apuce de pregătit micul dejun. În spate i se pare că se aude un sunet ciudat. Un sunet care n-ar trebui să existe într-o casă civilizată şi curată ca a lor. Se aud şi nişte chicoteli de copil, dar astea i se par normale. Se întoarce totuşi şi încearcă să privească înspre patul copilului prin fereastra camerei care dădea spre hol. Lumina nu era tocmai bună pentru operaţiunea de spionaj pe care avea de gând să o întreprindă. Miji ochii şi reuşi să vadă. Fetiţa se juca cu ceva viu pe plapumă. Nu era căţel, nu era nici pisică.  Femeia privea siderată la jocul copilului şi nu reuşea să facă nicio mişcare. Aşa ceva nu era cu putinţă. Nu la ea în casă.

Cu ce credeţi că se juca copilul? Şi nu, nu-i ce veţi gândi prima dată.  Era exact ca aici,  doar ca în povestea noastră în locul băiatului e o fetiţă: Continue reading Jucăria vie

Mame de ieri si mame de azi

Cand eram copil imi imaginam ca mama mea e Samanta, stiti voi, vrajitoarea cu chip de gospodina dintr-un serial al vremii respective. Mi se parea ca prea le face si le stie ea pe toate. Am inteles mai tarziu cat de greu ii era si am apreciat-o si mai mult. Acum cred cu convingere ca ea era o mama cool a vremurilor sale.
Mama muncea, in vreme ce toate vecinele noastre stateau acasa. Cu timpul s-au angajat si celelalte insa a mea era mai cool ca facuse treaba asta inaintea lor. Astazi citeste mai departe

Mama

Cand un copil timid iti spune,
Mamuca scumpa te iubesc,
Esti tot ce am mai scump pe lume
Si viata lunga iti doresc!

Tu mama, te apleci senina,
Il mangai tandru, dragastos,
Si-i spui incet, cu vocea plina:
Copile, tu sa cresti frumos!

Cand peste ani copilul vine
Si iti ureaza La multi ani!
Surade inima in tine,
Stiind ca-i puntea peste ani.

Continue reading Mama

Femeia intre 30 si 40 de ani

De fapt am vrut sa scriu FEMEIA. Intre 30 si 40 de ani e mai mult decat oricand poate in viata ei, femeie. Pentru ca pana in 30 este copil, fata, domnisoara sau ce-o mai fi, iar dupa 40 este cu precadere mama, bunica si ce-o mai fi.

In astia 10 ani de care vorbesc, te regasesti tu, femeia.

La 30 de ani intelegi ca nu mai esti un copil, desi mama poate te asteapta inca seara cu mancarea calda acasa. Incepi insa sa te gandesti, daca nu cumva ar trebui sa stii mai multe despre mancarea cu pricina, decat numele ei si cateva ingrediente. Si iei urgent masuri. Inveti sa gatesti.

Continue reading Femeia intre 30 si 40 de ani

Mama

Am plans de dimineata. De fericire pe de o parte si de dor pe partea cealalta. Felicitari facute manual cu dragoste si creioane colorate, poezii si cantece dedicate mamei. Aproape ca a fost “Cantarea Romaniei” la mine in camera. Insa cand au ajuns la cantecul asta, gandul mi s-a dus si mie la “mama mea”.
mama
Eram obraznici amandoi. Eu si frate’miu. Dezordonati, lenesi cateodata. Nu mancam, pierdeam des cheia,  nu aveam grija de haine, spargeam pahare zilnic. Intram cu copii in casa fara stirea ei si aproape de fiecare data disparea cate ceva. Nu s-a suparat prea tare niciodata. Ba da. Odata. Cand Continue reading Mama

mama

Cu putin timp in urma incepusem sa ies cu “o alta femeie’, in realitate fusese ideea sotiei mele.

“Tu stii ca o iubesti!”- imi zise intr-o zi, luandu-ma prin surprindere. “Viata este foarte scurta, dedica-i timp “…
-“Dar eu te iubesc pe tine”, am protestat.
-“Stiu, dar o iubesti si pe ea, deasemenea”.

Continue reading mama