Dacă e miercuri, e haos

De câteva zile telefonul nu mă mai ascultă, s-a supărat pe mine, nu mai vrea să-mi fie prieten, nici măcar smart phone nu mai vrea să fie, așa că abia dacă mai pot răspunde la apeluri fără să-mi spuna el că are memoria plină și să nu mă îndemne să-mi sterg date din el. E Nokia E72. Mda, n-are taci, dar eu mi-am făcut treaba cu el cum nu se poate mai bine până acum. Ok, când ne mai supăram îi dădeam restart și prietenia o lua de la capăt, dar de data asta nu mai vrea. Așa că acum e în depanare, dacă știți vreo aplicație de mobil pentru twitter vă rog să-mi dați o mână de ajutor. Mulțumesc!

De ce zic că-i haos miercuri? Pentru că azi vin oamenii de la Minolta Ikea să-mi monteze bucataria, din care cele mai multe piese sunt deja la mine în garaj, numai că-mi lipsește o parte din blat. Adica un blat întreg. În ziua când am luat-o, erau pe stoc la Ikea trei blaturi de care aveam eu nevoie, fix trei îmi trebuiau și mie, bucurie mare. Până să introducă însă băiatul care ne ajuta, comanda în calculator a dispărut unul din ele. Îl luase deja o familie de lângă noi. Off, ce mai vaiet, ce ma zbucium….

Oricum, se anunța că mai vin în stoc blaturi din astea minunate de care voiam noi, așa  că am stat oarecum liniștiți că montajul venea peste două săptămâni, adică azi, și blaturile trebuiau să intre la ei în stoc pe 5, adică acum două zile. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și cică s-a modificat schimbarea și acum abia pe 13 vor veni blaturile de care am eu nevoie. Vă imaginați cum ar fi să stau cu dulapurile fără blat vreo săptămână în cel mai fericit caz? Eu nu.

Continue reading Dacă e miercuri, e haos

Voi anul ăsta la ce cadouri v-ați gândit?

Nu-mi spuneți că e devreme, mai sunt doar câteva zile pînă la Moș Nicolae și mai puțin de o lună până la Crăciun.

Trebuie să recunoaștem că oricât am fi de săraci, oricât de mult ne-ar fi afectat criza sau mai concret,deși salariile ne sunt din ce in ce mai mici si cheltuielile din ce în ce mai mari, nu putem lăsa sărbătorile să treacă fără să le luam celor dragi cadouri de Crăciun dintre cele mai frumoase.

Țin minte că pe vremuri, copil fiind, mă bucuram și de cea mai mică jucărie, iar apoi pe măsură ce-am crescut au început să crească și pretențiile mele. Voiam tot felul de lucruri complicate iar părinții mei se dădeau peste cap, numai să mi le poată oferi. Adevărul este că eram un copil bun și din cauza asta voiau ei să fiu de fiecare dată încântată de cadou. Stiți de ce zic că eram copil bun? Pentru că și eu le luam lor cadouri. Bine, eu de fiecare dată mă străduiam să le iau ceva care le placea, dar de care, la o adică, să mă pot folosi și eu. 😀 Așa fac și acum cu Sorin. Îi spun, de exemplu, ca vreau să-i iau de Crăciun un aparat de făcut masaj de care cine credeți că se va folosi cel mai des? Exact!

Continue reading Voi anul ăsta la ce cadouri v-ați gândit?

De la peruci la cărți într-o oră

Sâmbătă seara am fost la petrecerea unei prietene de-a copilelor. Pentru că fetei îi plăcea o jucarie anume, ne-am străduit să i-o facem cadou, dar cum noi tre’ să luăm cadou la dublu, a doua alegere a fost o perucă. De fapt era doar o coadă pe care o puteai atașa părului tău printr-o clemă, ceva banal oricum. Da, dacă ar fi totul așa simplu…

Sonia și Iulia au coalizat și mi-au reproșat că lor nu le iau niciodata așa jucării frumoase, iar de fiecare dată când merg la ziua altor copii acestora le luăm numai lucruri cool ( fie vorba între noi, din peruca aia curgea o grămadă de păr, am văzut în timpul petrecerii și mi-a părut rău că i-am luat copilei asta, dar răul era deja făcut).  😀

Măi, li s-a pus pata pe coada aia și neapărat au vrut să aibă și ele. Inițial le-am zis că eu nu dau banii pe așa ceva.  Sonia mi-a replicat: Mami, tocmai ce-ai făcut-o! 🙁  Oricum au înțeles ideea și  s-au dus la tataie, l-au pupat pe amândoi obrajii și-au făcut rost de bani.

Continue reading De la peruci la cărți într-o oră

Tati, tati, uite săniuţa

Deşi săptămâna trecută mă plângeam că-i o corvoadă să merg la cumpărături, vineri, aproape de ora închiderii, eram la supermarket. Am ales ora aia pentru că mă gândeam că-i mai liber, şi am avut dreptate, când am ieşit din magazin mai erau în parcare doar maşina noastră şi încă doua-trei maşini care presupun că erau ale angajaţilor.

În periplul nostru târziu am zăbovit câteva minute bune la raionul jucării, în încercarea de a găsi ceva cadouri drăguţe pentru doi copii frumoşi, dragi, cuminţi şi deştepţi. Nu ai noştri. 😀

La raftul cu jucării pentru băieţi era gălăgie mare.  O familie numeroasă, adică mama , tata, un unchi, bunica şi bunicul plus prichindelul care era şi subiectul dezbaterii:

Continue reading Tati, tati, uite săniuţa

Am găsit…

Pentru că avem doua fete, de fiecare dată când a fost vorba să le luăm cadouri, ma uitam la jucării pentru fete, logic. Soţul meu mai scăpa de lângă mine şi-l găseam la raionul cu roboţi şi maşinuţe, dar n-a fost chip să ia vreodată ceva de acolo pentru copiii noştri.

Pentru că iepuraşul trebuie să vină şi anul acesta în dublu exemplar, mă uit de câteva zile pe net în căutare de jucării educative (daca e să fie pe placul meu) şi frumoase (daca e să fie pe placul fetelor). 🙂

Din pagină în pagină ajung la acest fel de jucarii unde mă blochez pur şi simplu într-o descriere de genul “cardran” “anvelope durabile off-road cu crampoane”. Măi nene, astea-s jucarii? Şi atunci mi-am dat seama că anul asta, Sorin va primi de ziua lui, cel mai mişto cadou pe care i l-am luat eu în ultimii 5 ani: un elicopter cu telecomanda 😀 Evident că mă gândesc să-l manevrez şi eu, sper doar să nu rămân numai cu gândul.

Continue reading Am găsit…

jucarii versus carti

Recunosc ca atunci cand cumpar un cadou pentru un copil as opta oricand pentru  carte in locul clasicelor jucarii.

Nu zic ca asta e un lucru bun daca se exagereaza in directia asta, insa pe mine ma mai tempereaza sotul, care imi zice  “daca chiar vrei sa se bucure, i-ai si-o jucarie”.  😀  Eu cred ca un copil  se va bucura si de carte, numai ca nu atat de mult si nu atat de repede cum o face atunci cand primeste ceva de joaca.

Acestea fiind spuse, se intelege ca Iulia si Sonia au in egala masura si carti si jucarii. Bine, au mai multe carti dar au si jucarii. 🙂

Continue reading jucarii versus carti