Parfumul primei intalniri

Sala mare de spectacol răsuna de muzica disco pe care banda unui magnetofon o ajuta să gâdile puternic sufletele celor 20 de dansatoare pe care tovarășul de dans le învăța o coregrafie nouă. Pasiune, muncă, transpirație, lacrimi, talent se împleteau cu toatele și ajutau ca trupa de fete să facă o impresie bună și eventual să câștige în viitorul apropiat și încărcat de emoție, un premiu la următorul concurs.

Anin era o dansatoare fără prea multă experiență, dar cu multă voință care împletită cu o brumă de talent a făcut-o sa prindă un loc în trupa mare. Avea mult de recuperat până să ajungă la performantele colegelor, dar fata era decisă să nu se vadă lipsa ei de experientă la concurs. Coregrafia o visa deja. Mișcări de mâini și de picioare, de trup și inimă care se împleteau acum cu dorința ei de a fi cea mai bună. Dansa.

În sală, undeva în spate câțiva băieți de la un liceu de prestigiu din oraș, ignorau mirosul de pluș îmbâcsit cu praful lemnului scenei pe care picioarele fetelor dănțuind îl făceau să se ridice valuri, și asistau la repetiție tăcuți. Mituiseră paznicul Casei de Cultură, dar coregraful era foarte exigent și dacă i-ar fi deranjat repetițiile i-ar fi dat imediat afară. N-a fost nevoie să o facă, băieții erau muți, urmăreau fetele de pe scenă cu gurile căscate, fiecare cu câte una în gând. Printre ei Rareș. Băiat frumos, singur la părinți, deștept și îndrăgostit. De Anin.

Continue reading Parfumul primei intalniri

Deșertul din imaginația mea

Căldură. Asta îmi inspiră mie deșertul. Nu știu dacă aș alege să merg vreodată acolo, să văd infinitatea de nisip fierbinte, dar o călătorie cu gândul e mereu bine venită așa că de ce să nu mergem noi în duminica asta de februarie primăvăratec să ne plimbăm prin dunele moi sclipitoare ale deșertului și să-i aflăm parfumul.

Povestea noastră începe undeva la 40 km de Jaisalmer unde Nasper și Jaya își aleg fiecare câte o cămilă pentru a face o excursie de 14 zile în deșert. Voiau să-l cunoască pe el și să se descopere în același timp pe ei. Voiau să știe dacă ce-i unește este dragoste adevărată sau doar o pasiune trecătoare. Și făceau asta fără știrea părinților lor, care îi voiau pe fiecare căsătorit cu alcineva și care probabil acum deja erau e urma lor. Numai că pentru Nasper și Jaya așa ceva era de neconceput. Dacă ar fi trecut cu bine de cele două săptămâni prin deșert, ar fi putut trece împreună peste orice. Asa credeau ei atunci și nu aveau să se înșele prea tare.

Și-au ales fiecare câte o cămilă experimentată care cunoștea drumul prin misteriosul deșert Thar și pe care tinerii aveau să se bazeze în călătoria asta. Au încărcat puținul lor avut pe cămile și-au pornit la drum.

Continue reading Deșertul din imaginația mea

I love you

Cred că sunt blogul cu numărul 1 miliard care a pus astăzi titlul ăsta unei postări. Dar eu îi spun I love you acum, pe 24 februarie îi spun te iubesc și de iubit, îl voi iubi mereu:

valentine

Da, v-ați prins, n-am timp să scriu nimic azi. Să fiți iubiți! În engleză. 😀

Invitaţie la vals

Mai bine n-aş fi început-o. Uitasem ca exista oameni care-si bat joc de sentimente. Nu mi-a placut. Nu mi s-a părut căi vorba de o mare iubire, ci mai degrabă de un mare orgoliu. Nemăsurat, chiar. Urât. Iubire a fost doar din partea femeii, dar ce ştiu eu, sunt doar o femeie…

Nu înţeleg de ce cartea a avut aşa un mare succes la public. Nu merită. Nu-ţi aduce nimic bun. Sau poate, cine stie, poate îţi dă o lecţie. Poate îţi deschide ochii.

Eu am descoperit în ea un om urât, un om care n-a ştiut ce-i iubirea şi în tot ceea ce a făcut, chiar daca a dat impresia că face totul pentru cineva, el era întotdeauna cel pentru liniştea căruia se întamplau toate.

Continue reading Invitaţie la vals

Mama

Cand un copil timid iti spune,
Mamuca scumpa te iubesc,
Esti tot ce am mai scump pe lume
Si viata lunga iti doresc!

Tu mama, te apleci senina,
Il mangai tandru, dragastos,
Si-i spui incet, cu vocea plina:
Copile, tu sa cresti frumos!

Cand peste ani copilul vine
Si iti ureaza La multi ani!
Surade inima in tine,
Stiind ca-i puntea peste ani.

Continue reading Mama

Pro sau contra Valentine's day

Pentru ca ploua,  scriu despre ziua indragostitilor. Stiu ca s-a tot vorbit pe tema asta dar, despre dragoste, politica si fotbal nu se vorbeste niciodata prea mult. Nu sunt de acord cu cei care blameaza aceasta zi ( nu o sa zic data, pentru ca ii respect  si pe cei care nu stiu cand e si nici nu vor sa afle). Cum adica, eu nu tin Valentine’s Day? Adica tu iti iubesti sotul (prietenul) si fix in ziua aia nu-l mai iubesti? E valabila si reciproca desigur.

Hai sa va spun eu, ce-am sa fac de ziua indragostitilor. Am sa stau acasa ( ca e sambata 😀 ) , o sa facem ceva bun de mancare, o sa ne uitam la filme bune, o sa jucam tenis si golf  la wii. Nu o sa fie chiar o sambata obisnuita, pentru ca intr-o sambata obisnuita facem curatenie ( nu in suflet, in casa 😀 ) si iesim   pe undeva. Acum nu o sa fie cazul. Curatenia o facem de vineri si de iesit, poate doar la niste prieteni, pentru ca in rest n-o sa fie loc 🙁

Asa ca fiecare face ce vrea in ziua asta a ” indragostitilor” , dar un lucru trebuie sa intelegem cu totii, nu iubim mai mult pe nimeni doar pentru ca e Valentine’s day, nu-i asa?

Continue reading Pro sau contra Valentine's day

Mamma Mia

In sfarsit azi am reusit sa vad filmul Mamma Mia. Aveam o presimtire ca o sa-mi placa, dar, a fost mai mult decat atat. Ca de obicei Meryl Streep geniala, iar muzica, muzica…..

O mireasa, mama ei si … trei posibili tatici.
Pe fundalul unor cantece din repertoriul ABBA, pe care le stii si iti plac.

Ce ziceti de asta?

Continue reading Mamma Mia

Paradoxul vremurilor noastre

Am primit asta azi pe mail:

“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin. Avem case mai mari, dar familii mai mici, avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate… Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi. Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des. Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata, am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pâna pe luna si înapoi, dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre. Scriem mai mult, dar învatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam”.

Are dreptate, nu?

 

Continue reading Paradoxul vremurilor noastre

Urgent

Urgent…este deja, un ritm de viata… O modalitate de a-ti trai viata. Urgent…e un cuvant cu care traim zi de zi pe parcursul vietii noastre agitate si caruia i-am pierdut deja tot sensul de “graba” si “prioritate”.

Eu zic ca urgente cu adevarat sunt urmatoarele:                                                                                                   
Urgent…este sa faci o pauza in viata ta agitata si, pentru un moment, sa te vezi si sa te intrebi: ce importanta are tot ceea ce fac?

Continue reading Urgent