Acum mulți ani, nu mai țin minte dacă v-am spus asta, un fost patron la care lucram a vrut să-mi de ape mână, deși aveam doar 24 ani, o întreagă legătorie. Cu angajați cu utilaje, cu birouri, cu client și furnizori. S-o administrez.
M-am gândit o noapte întreagă înainte de a refuza oferta. Pentru că am refuzat-o. Habar nu aveam cum se face un registru, un dosar sau un biblioraft. Nu știam ce-i aia cașerare (90% dintre voi nu știu încă, așa-i?), nu știam cum se bat capsule și nici cum se umblă cu ghilotina (asta-I o chestier care taie hârtia, nu-I aia la care văgândiți voi). Dacă nu știam cum se fac toate astea, cum puteam eu merge în fața oamenilor care știau să le spun că vreau să le facă repede, bine și la costuri cât mai mici? Nu puteam.
I-am spus patronului respectiv că vreau să lucrez în legatorie două luni, acolo jos, printer oameni și dacă după perioada asta mă simt în stare s-o administrez atunci voi accpta oferta.
Atat dureaza in medie sa citesti un post (eventual si comentariile) de pe blog. Orice blog.