Tag: elevi

Treapta a doua de liceu – picată

Eşecul este doar o altă faţă a succesului. De multe ori un lucru care ni se pare c-ar fi rău se dovedește în timp că n-a fost chiar așa, din contră.

Acum fix 27 de ani o întreagă generație de tineri se pregătea să dea examenul de treaptă, adică termina clasa a X-a  și trebuia să dea examen pentru admiterea în clasa a XI-a. Era momentul în care îți puteai schimba liceul, profilul, viața…

Era vara anului 1988 la Liceul Economic din Târgoviște. Două clase cu circa 60 de copii se pregăteau să dea un examen care le dădea dreptul la 15 dintre ei să-și continue studiile în liceul acela. La zi. La comerț. Dap, pe vremuri ca să devii vânzător îți trebuia școală. Erau acolo elevi foarte buni. Cam cum sunt cei de azi de la Creangă, sau de la Lazăr. Și nu doar câțiva, ci toți. Erau elevi care intraseră la liceul ăla cu medii de peste 9,16 la examenul de admitere în liceu, adică cu doi ani în urmă. Partidul hotărâse însă să renunțe la 45 de tineri buni.

Continue reading Treapta a doua de liceu – picată

Aș vrea ca Dana să ajungă Ioana

Dana are 7 ani și e în clasa întâi. E o fetiță frumoasă și isteață cu care mie îmi place să am grijă, dar din păcate nu totul depinde de mine. Să vă spun…

Pentru că mama ei  lucrează la atelierul nostru de croitorie, fetița își petrece aici orele de după școlală. Își face lecțiile, se uită la desene animate, mănâncă, se joacă. Numai de dormit nu doarme aici. Seara, când mama ei termină lucrul, pleacă amândouă acasă. Nu, Dana n-are o casă a ei cum avem noi toți. Dana stă cu chirie într-o cameră friguroasă împreună cu mama ei. Eu n-am fost la ea, dar mi-a povestit că ele n-au baie și pentru a merge la toaletă trebuie să meargă în curte chiar dacă afară e noapte și frig. Fetița are o viață foarte chinuită, deși eu știu că sunt mulți oameni care trăisc așa și din păcate pentru unii nici nu există șansă de schimbare.

Acum două sătămâni, Dana mi-a povestit o întâmplare foarte nefericită din viața ei de elevă, de data asta. Ea învață foarte bine, are niște caiete foarte ordonate și frumos scrise, învață poeziile în doar câteva minute și îi place mult să socotească. Și să deseneze. Cu toate astea în clasa ei nu prea și-a făcut prieteni, pentru că elevii ceilalți au aflat că Dana e săracă și o cam ocolesc. Ea s-a obișnuit cu situația și a ajuns chiar să nu mai plângă din cauza asta și să i se pară ceva firesc.

Continue reading Aș vrea ca Dana să ajungă Ioana

Uniformele școlare

Am purtat aproape pe toată durata studiilor uniforma. Am început cu bluza portocalie și fustița albastră de șoim al patriei, am continuat cu cămașa pepită și șorțul de școlăriță și totul a culminat cu celebrul sarafan. Nu am considerat niciodată că mi se încalcă vreun drept pentru că trebuie să port zilnic uniforma, iar când în clasa a noua purtam matricola Liceului Economic, eram chiar mândră.

În principiu, scopul uniformei școlare este de a promova spiritul de echipă, disciplina și de a promova egalitatea între elevi din punct de vedere al statutului social. Sunt în totalitate pentru uniformele școlare, vreau neapărat ca fiecare școală/liceu să aibă uniforma lui distinctă de a celorlalți, motiv de mândrie pentru elevii respectivei instituții, dar sunt complet împotriva designului ales de cele mai multe dintre școli.

Majoritatea școlilor românești au deja un model de uniformă. Nici n-a fost greu de ales din moment ce ea e oarecum standardizată, adică nu poți alege decât sacou/vestă, fustă/pantalon, eșarfă/cravată, cămașă și ecuson.

Continue reading Uniformele școlare

Povești de mărțișor

Eram în clasa a VIII-a și 1 Martie m-a găsit certată cu cel mai bun prieten. Nu-i spun iubit că nu știam ce-i aia. Îmi ceruse prietenia, eu nu i-am acordat-o pentru că-l consideram deja prieten. 😀 Cum auzise el că gelozia se obține plimbându-te cu altă fată prin fața celei ce ți-e dragă, se fâțâia mână în mână cu o prietenă buna de-a mea, ce învăța la altă clasă. N-am fost geloasă, dar n-am i-am mai vorbit. 😀 Pana la 1 Martie, când a venit la școală cu o cutie mare, plină cu mărțișoare pentru fete și o cutiuță mai mică, cu mărțișoare mai frumoase, pentru profesoare.

Stătea exact în banca din spatele meu, așa că eram practic cu cutiile la ceafă.  Le-a dat tuturor fetelor din clasă mărțișoare, ba a împărțit și pe la alte clase, numai pe mine m-a sărit. Până la ora de engleza, când m-a întrebat arătandu-mi cutia mică plină cu martisoare frumoase de tot: “Which of these you like better?” 🙂 Am vrut să fac pe inabordabila dar m-am abținut și i-am răspuns arătându-i unul cu o față de fată cu păr lung cu breton, făcut din mătase galbenă. Atât. Ora a continuat fară alte incidente legate de subiect. Ba îmi amintesc că în ora aia, deși am fost cu mâna pe sus, n-am răspuns la nimic, dar la sfârșitul lecției profesoara de engleză a spus: Azi nu am timp să vă pun note, dar Ninei tot îi dau un zece. Aveți cuvântul meu că nu scosesem o vorbuliță toata ora, dar aveam nevoie ca de aer de zecele ăla. 😀

Însă la sfârșitul orelor a venit la mine și mi-a dat mărțișorul pe care i-l arătasem, spunandu-mi: “Ia-l tu, că mi-a rămas.” N-am știut dacă să mă bucur sau să plâng, dar ăla a fost reînceputul unei lungi și frumoase prietenii. Prietenii am spus. 🙂

Continue reading Povești de mărțișor

Bacalaureat 1992

Dimineaţă, exact ca azi, doar că personajele erau altele atunci. Se asemanau  totuşi foarte mult cu tinerii de azi. Începea bacu’  la  Economic în Târgovişte şi în toate celelalte licee din ţară. Prima zi, prima probă, examen oral la română.

Eram împreună cu colegii de clasă. Copii destul de bine pregătiţi şi suficient de stresaţi, încât să facem glume seci şi caterincă fără feedback.

Sala în care avea loc examinarea era la capătul holului mare.  La ora nouă fix primii 4 elevi au intrat în clasă şi noi ceilalţi, mai norocoşi pentru că nu eram la începutul listei, am apucat să vedem catedra plina de pateuri, prăjituri şi suc (dădusem câte 50 lei în banii de azi) şi feţele statice şi inexpresive ale celor 3 profesori din comisie. Nu ne-au impresionat, poate şi pentru că mai era mult până ne venea rândul.

Continue reading Bacalaureat 1992

Sonia de serviciu pe scoala….

Anul asta fetele au tot facut de serviciu pe scoala. V-am mai povestit cate ceva despre asta, insa ieri Sonia a fost din nou de serviciu. 🙂

Fiind prima zi de scoala dupa vacanta de Paste, a fost luata un pic prin surprindere de decizia invatatoarei. Spun asta, pentru ca de obicei cand e de serviciu a doua zi, isi face cu o zi inainte un program al orelor, isi stabileste in gand cand trebuie sa sune si ce-i mai important, isi ia la ea ceasul electronic.  Ieri nu l-a avut. 😀

Aseara eram curioasa daca s-a descurcat, daca a sunat la timp de intrare si de iesire…ca am mai avut experiente din astea. Data trecuta cand a fost ea de serviciu cu inca un coleg, au sunat aiurea toata ziua, sper bucuria elevilor si exasperarea  invatatorilor.  😀

Continue reading Sonia de serviciu pe scoala….

Violenta in scoli

Pe mine ma ingrozeste treaba asta. Copii batuti de profesori, copii batuti de copii, profesori batuti de copii. Ce urmeaza? Profesori batuti de parinti, parinti batuti de copii, etc. 😀 . Nu-i de ras.

Ideea este, ca asta nu se intampla de  azi de ieri. Parintii mei imi povesteau, cum luau ei cate o palma peste fata, de la domnul Panait ( un profesor de tara, despre care ei vorbesc cu respect),  cand spuneau convisi ca, 5×5 fac 42.  Pe vremea cand eram eu in scoala, profesorii nu ne bateau, in schimb erau batai intre copii. In special intre baieti, dar uneori si intre fete. De conflictele astea, nu aflau niciodata parintii si in foarte rare cazuri profesorii.  De atunci situatia a degenerat si acum nu numai ca se bat intre ei, dar isi bat si profesorii, ca de, evoluam.

Oameni buni ce-i de facut? Unde gresim?