Discover new blog

discover new blogsEra o vreme când căutam prin ultimele pagini ale zelistului pentru a găsi bloguri frumoase și neștiute de lume. Voiam să le recomand și să încerc să le aduc câteva vizite în plus celor care se străduiau să scrie frumos fără a avea însă prea multă audiență. Bineînțeles că entuziasmul nu m-a ținut mult și am sfârșit prin a  renunța.

Numai că zilele trecute, Mirela mi-a transmis o leapșă excelentă, care nu numai că-mi place, dar mă pune și să nominalizez 9 bloguri cu stăpâne pe care le admir, dar care au un număr de fallowers mai mic de 200 (aici ca și Vienela, sunt puțin în ceață, nu știu ce înseamnă asta, așa că voi nominaliza 9 bloggerițe pe care le admir și basta).

Dar sa o luam cu inceputul:

Continue reading Discover new blog

Când să scriu?

Tare mi-ar plăcea să mai am timp să scriu. În liniște. Adică așa cum era pe vremuri, să știu că am trei ore în fiecare zi în care să-mi pun gândurile pe hârtie. Trebuie să recunosc că în 3 ore aveam timp și să mă gândesc la un subiect, asta dacă nu-l știam deja, și să mă documentez un pic dacă era cazul și, ce-i mai important, aveam timp să-l scriu.

Acum nu mai am timpul ăsta, de fiecare dată se ivește câte ceva și mintea mea e forțată să se concentreze în direcția aia. Nu-mi plângeți de milă, uneori nu pot scrie pentru că mă uit la Vocea Romaniei sau X Factor. Alteori pentru că fac prăjituri (da, mi-am pus în gând să vă arăt o rețetă delicioasă de prăjitură zilele astea). Se întâmplă să nu scriu pentru că e vreme frumoasă (mă rog, era) și plecam la plimbare cu bicla și tot așa… Totuși, nu puține au fost momentele în care am stat în atelier câte 15 ore/zi și vreau să mi-l arătați mie pe ăla care poate scrie relaxat după munca asta.

Cu toate astea, cam o dată la trei zile mă apucă un dor nebun de a scrie. Și atunci văd că-s computerele din casă ocupate. Mândrele, vezi Doamne, își fac temele. Ba caută informații despre clima din Asia, ba despre cine știe ce animal. Uneori au deschise pe ecran câte 4 dicționare online. Și facebook-ul. Nimic nu se întâmplă fără facebook. Una a avut chiar ideea de a se costuma în Facebook de halloween. 😀 Toată generația lor e pe facebook. Noroc că-i ține școala destul de ocupați și timpul la calculator se rezumă la maxim o oră/zi. Am divagat.

Continue reading Când să scriu?

Fotografie, prăjituri și cuvinte

N-am mai făcut de mult o prăjitură. Cred că de la sărbători, ceea ce pentru noi e mult. Așa că ieri, într-un moment de hei-rup total, pentru a mă face să-mi las cartea (citesc Groapa de Eugen Barbu), mi-am printat rețeta de pe blogul Laurei, pe care l-am descoperit curând și din cauza căruia voi lua ceva kg in greutate.:D

Am dat apoi o fugă la magazinul din colț pentru că nu aveam unt, ciocolată si nucă. S-a rezolvat, prajitura nu e deloc greu de făcut și a ieșit așa:

Continue reading Fotografie, prăjituri și cuvinte

Solomon

solomon

Era crescută la oraş, dar se născuse într-un sătuc din deltă. Vacanţele le petrecuse la bunici şi avea pentru aceştia şi pentru felul în care ei înţeleseră să-şi trăiască viaţa un mare respect.

Acolo în sătucul din deltă l-a întâlnit prima dată pe Solomon. O pasăre mare, vorbitoare, înţeleaptă şi mereu prezentă atunci cînd avea nevoie de ea.

Continue reading Solomon

Ecaterina

Ecaterina s-a născut în urmă cu 35 de ani la Bucureşti. S-a întamplat într-una din scurtele perioade de şedere în ţară a familiei sale. Tatăl ei era diplomat, iar între două misiuni stătea uneori câteva luni în ţară.

 Bucuria venirii pe lume a singurului copil din familie, mama ei fusese înştiinţată de medicul familiei că nu va mai putea aduce pe lume copii, cuprinse repede toată comunitatea pe care părinţii ei o frecventau. Erau laolaltă unchi, prieteni, mătuşi, colegi de muncă ai tatălui şi vechi prietene din copilăria mamei. Toţi îşi dădeau cu părerea despre ce viitor o aşteaptă pe micuţa, care negreşit va  moşteni inteligenţa tatălui şi frumuseţea mamei. Niciunul dintre ei nu bănuia atunci, că fetiţa va fi exact cum ei şi-au dorit, adică frumoasă şi deşteaptă, fară a avea însă aproape nimic din frumuseţea mamei sau din inteligenţa tatălui.

Frumuseţea şi isteţimea copilei  s-au conturat de-a lungul anilor ce-au urmat, luând mult din specificul locurilor pe unde a copilărit şi foarte puţin din trăsăturile parinţilor.

Continue reading Ecaterina