Ziua 57, 64,2 kg
Am intrat aseară pe la unsprezece în casă târându-mi picioarele cu lenea omului răpus de munca fizică. Eram în atelier de la șapte dimineața și ieșisem doar să mănânc și să și să-mi duc/aduc fetele de la școală. Ce bicicletă, ce ceaiuri, ce apă? Nimic din toate astea nu le-am făcut ieri. Nici alaltăieri. Ok, am mai scăpat câte un pahar cu apă pe ici pe colo, dar în rest…
Am încheiat săptămâna cu exact atâtea kg câte aveam și vinerea trecută. Mă gândesc că săptămâna care vine urmează poza celei de-a doua luni de când am început proiectul ăsta cu dat grăsimea jos, dacă îi pot spune așa. Dacă aș trece măcar pragul în jos spre 63 și aș fi mulțumită, numai că asta nu se poate obține din cuvinte, trebuie și ceva muncă și oricât de mult aș lucra eu în atelier nu cred că despre astfel de muncă e vorba.
Vestea bună este că de partea cu mâncarea încă mă țin, nu mănânc după 7 nimic, îmi iau gustările in cele mai multe dintre zile. PArtea proasă este că fac bicicleta doar de câteva ori pe săptămână și numai dimineața că seara ajung prea târziu în casă pentru a mai face exerciții.
Cu toate astea nu mă sperii eu dintr-o căzătură, dovadă faptul că acum am prins mult mai mult curaj mai ales pe drumurile publice. Am observat că dacă ești atent și prevăzător nu prea are ce să ți se întâmple. În plus, văd în fiecare zi din ce in ce mai mulți oameni, ba chiar femei care folosesc bicicleta nu pentru antrenament sau recreere, ci pur si simplu ca o alternativa la alte mijloace de transport.