Dobrica

Iulia m-a întrebat aseară ce înseamnă anturaj.

Îl chema Dobrică și locuia la parterul blocului nostru. Pe spate. Mai înâi celibatar cu serviciu bun, apoi vreme de câteva luni cu o fată drăgută. După câteva pahare de vin și-o cearta ca la ușa apartamentului, fata a plecat. I-a luat locul o Ileană Cosânzeană urâtădar harnică, cu care Dobrică a făcut casă, a făcut și doi copii, două fete. Paharele de vin n-au mai avut ce căuta în casa lui Dobrică, dar avea el grijă ca în ziua de salariu să bea una mică cu băieții până pe la miezul nopții și să ajungă acasă ținându-se de garduri. De unde obiceiul ăsta să bei ca un porc în ziua de salariu, n-am înțeles niciodată. În fine.

Erau începuturi de săptămână în care îl veda pe ne-a Dobrică cu fața franjuri, lovit și zgâriat de ziceai că a venit acasă mergând în gură, nu pe picioarele lui cu ar fi fost normal. În rest era un vecin bun. O vreme l-a avut chiar tata în echipa lui. Atunci nevasta lui Dobrică se ruga de tata: ”Nea Petrușe, ia-l bre acasă și pe amărâtul ăsta când vii matale, nu-l mai lăsa cu derbedeii ăia să-i bea banii.” Și tata îl lua. A fost atunci o perioadă bună pentru familia lui Dobrică. După o vreme n-a mai lucrat cu tata și lucrurile au luat-o razna rău. A ajuns să nu-și mai plătească întreținerea și într-o zi soția lui și copilele l-au părăsit. Au plecat la țară, la părinții femeii.

Singur pe lume și prieten cu băutura Dobrică a ajuns să-și vândă apartamentul pentru a-și plăti datoriile și după asta s-a întors în satul în care copilărise, la casa părintească. O vreme n-am mai auzit nimic de el, dar am aflat după câțiva ani c-a murit. După o beție. Destul de tânăr. Nici nu împlinise 40 ani.

Continue reading Dobrica

Un vin bun

In urma cu ceva timp, Sorin a primit de la cineva din Republica Moldova o sticla de vin. Pana aici nimic nou sub soare ( mai primise el si alta data beutura 🙂 ). De data asta insa vinul mi-a mers la suflet. Este un vin de desert, dulce, rosu facut din struguri si prune uscate, cu o aroma deosebita si un gust extraordinar. Se numea Kagor si era scrisa denumirea cu litere chirilice. Cum spuneam mi-a placut mult si i-am recomandat 😀 sa-i spuna domnului cu pricina ca tare mi-a mai placut vinul respectiv.  Asa a facut si intre timp a mai primit o sticla la fel ca prima 🙂 .

Am incercat la noi in supermarket-uri dar nu exista ( sau poate nu m-am uitat eu prea bine), insa mi-am amintit de Natalia.

Natalia este colega mea de serviciu din Republica Moldova si cu siguranta ar putea sa ne faca rost de cateva sticle pentru sarbatorile ce va sa vie. Zis si facut. Saptamana trecuta Natalia a fost acasa la Chisinau si a venit cu….. o sticla de vin pentru inceput, ca sa guste lumea sa vedem daca le place, sa vedem daca mai comandam 😀 .

Continue reading Un vin bun