N-am scris de mult, mi-e dor de tot și toate, mă mănâncă degetele să înșir cuvinte, mi se compartimentează ideile în cămăruțele creierului și tare mi-e ca acolo vor rămâne pe vecie, dacă nu iau taurul de coarne.
Dar până la idei, avem fapte. E drept că sunt din cele de zi cu zi, dar nu-i viața noastră o înșiruire de fapte? Asta până la concediu. 🙂
Mai sunt câteva zile ( vreo 9) și plecăm la Balcic. Va fi un weekend scurt și romantic (sperăm) petrecut la malul mării. M-a inspirat postarea asta de pe lumeamare, dap, Roxana, ai convins oameni să meargă să vada Balcicul. Va fi prima plecare la odihnă pe care o facem fără fete, după mulți, mulți ani. Bineînțeles că sunt mari acum, bineînțeles că nu mai vor să meargă nicăieri cu noi. Fac aici o paranteză și vă povestesc o chestie. Ieri am fost cu fetele să-și facă abonamente la fitness, și după primul antrenament, în drum spre casă, le spuneam că și Sorin vrea să se mobilizeze și să meargă vara asta regulat la sală, și le-am sugerat că ar fi super să meargă împreună. Sonia îmi dă replica nazal: dacă vine tati, eu mă las de sală.